Firescul tău e dincolo de tine
E ca parfumul unei flori
Mă rătăcesc în el şi îmi e bine
Fluture sunt, ce-ți dă fiori.
Am aripi, însă-n cer nu voi ajunge
Sub tandră, mângâierea ta
Ce mă adulmecă încet, şi strânge
Carnea ce speră a te uita.
Cu înălţări străine de cuvinte
Pe piele zborul mi l-am scris
Ca tu să mi-l citeşti cu glas fierbinte
Șoapte din vechiul paradis.
Şi mă hrănesc cu sărutări divine
Un vis sub adierea grea
A respiraţiei dintre suspine
Pe veci al meu, doar azi a ta.
Norocos cel căruia i te arăţi, Femeie Fluture!
Foarte frumoasă poezia ta, Dor!
Femeia fluture nu poate fi vazuta de oricine, doar cine o iubeste o vede 🙂
o creatie aparte, un efect fluturistic trait si sensibilizat de un cuget interior feminin ce vede iubirea prin porii pielii ei pe care-si zugraveste-nsemnele unei existente nelipsite de iubire, nici in somn, nici in vis, nici in respiratie! o poezie de o dezinvoltura si o exprimare cadentata, ritmicizata, tematizata bland, de o experienta a penelului ce-si afla cu fiecare noua scriere desavarsirea in dorul ei de femeie care simte, scrie si imparte experiente de viata traite, sau dezirate spre deliciul celor ce o citesc. asta cu atat mai mult cu cat toate acestea dau farmecul unei trairi in plin exercitiu, la fel ca si scririle sale! 🙂
frumos!
“efect fluturistic” super tare 🙂
🙂 asa se cheama in opinia mea! 🙂
Inedita.Transmite, extrapoleaza, cuprinde.
Mi-a placut !
🙂
Ma bucur, daca o sa te uiti in urma mai sunt cateva in acelasi stil…
Mi-ai taiat respiratia !!!…