Şi mâine de se va întâmpla
Eu aripi să-mi întind aş cere
Iar zborul să ne cadă dintr-o stea
Până la fulgul ce din nor se cerne.
Şi mâine dacă nu voi creşte
Până la caldă, înălţimea ta
Eu îţi voi spune doar, citeşte
În adâncimea din fiinţa mea.
Şi mâine de se va petrece
Iar zorii în seară se vor transforma
Vom aştepta o iarnă ce nu trece
Toţi fulgii de zăpadă în inimi îi vom aduna.
Comentez printr-un proverb indian: “Ziua de ieri nu este decât un vis şi cea de mâine o iluzie. Dar ziua de astăzi trăită bine face din ziua de ieri un vis de fericire şi din fiecare zi de mâine o viziune de speranţă, deci aşteptaţi cu nerăbdare acea zi”
Frumos Kristi… multumesc, nu pot contrazice un proverb indian…
Uite si eu comentez: o dragoste pe care o ai in suflet te transforma in alt om!
Intotdeauna iubirea transforma…
da, maine va! fi trait, va exista si cu dorinte si cu putinte ghidate de vointa si de exercitiu pentru a le implini, desigur! 🙂
Maine va… fi poate, sau nu, ceea ce avem sigur e doar azi… acum.
🙂 Ieri este deja istorie, acum este singurl moment în care se poate face ceva, mâine este viitor! 🙂
asa este, azi si acum este toata averea noastra, si tare o mai frunzarim pe toate prostiile… :-). tu ce faci acum? 😆
Ştii la ce sunt buni fulgii de nea? Fulgii trebuie opriţi pe buze, nu scăpaţi în inimă! 🙂
da, dar gustul lor tot la inima ajunge 🙂
Şi mâine dacă uit a trece
Pe blogul tău ameţitor
E semn că vremea se petrece
Un pic mai altfel, şi recuperez…din zbor!
Sper sa nu te fi ametit prea tare
Cu vorbe, rime şi cuvant
Ci sper sa iti fi dat putina bunastare
Şi să ne revedem curând.