Iarnă sunt

femeie iarna

Când fulgul zboară în neștire

Atins de dorul de pământ

Mă doare ca o despărțire

Și iarnă sunt, și iarnă sunt.

 

Când nori se prăbușesc în mine

Atrași de-un gol nedefinit

Mă doare dorul greu de tine

Ce n-a murit, ce n-a murit.

 

Când stele nu mai au candoare

Lumina lor în greu săgetând

Mă doare dorul de culoare

Prea albă sunt, prea albă sunt.