Când fulgul zboară în neștire
Atins de dorul de pământ
Mă doare ca o despărțire
Și iarnă sunt, și iarnă sunt.
Când nori se prăbușesc în mine
Atrași de-un gol nedefinit
Mă doare dorul greu de tine
Ce n-a murit, ce n-a murit.
Când stele nu mai au candoare
Lumina lor în greu săgetând
Mă doare dorul de culoare
Prea albă sunt, prea albă sunt.