Iarnă sunt

femeie iarna

Când fulgul zboară în neștire

Atins de dorul de pământ

Mă doare ca o despărțire

Și iarnă sunt, și iarnă sunt.

 

Când nori se prăbușesc în mine

Atrași de-un gol nedefinit

Mă doare dorul greu de tine

Ce n-a murit, ce n-a murit.

 

Când stele nu mai au candoare

Lumina lor în greu săgetând

Mă doare dorul de culoare

Prea albă sunt, prea albă sunt.

28 thoughts on “Iarnă sunt

  1. Când iarnă ești
    eu te -nfășor în galbene eșarfe de uitare
    în alb îți desenez un drum ca să pășești
    când Dorul viscolește și geruiește tare .

      • Cănd iarnă ești
        te-mbrățișez cu gândul
        și îți șoptesc în taină o mie de povești
        despre un prunc si-un mag ce vine cu colindul
        sa dea lumii de de veste
        că-n seara de magie
        se naște iar speranța că mâine va fi mugur
        ce astăzi iarnă ește.

  2. Dor, stii ?..Vara este frumoasa si prin tinuta voastra, iar iarna…prin ceea ce trebuie sa presupui! Oricum, 6 luni…

  3. În iarna dorurilor tale,
    Prea albă, iarna, care n-a murit,
    Trimit spre tine-un răsărit
    De cald, de soare, de cuvinte
    Ce sper să-ți coloreze iarna,
    Ascunsă-n dor de infinit,
    Apoi să-ți încălzească vara
    Din sufletu-ți cu dor împodobit!

    • Un rasarit de soare am primit
      Si e frumos si-n sufletu-mi binevenit
      Cand iarna este in mine si afara
      Imi incalzeste dorul greu de vara 🙂

  4. Că iarnă esti pot chiar a crede
    Citind aceste versuri vii,
    E plin aici de înţelesuri,
    Normal că sunt, căci tu le scrii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *