Da, le-am rostogolit prin mine
Rotunde, vii, de sevă pline
Pornind alene dintr-un dor
De viaţă, dragoste şi zbor.
Ieri, dintr-o aripă de gând
Făcutam bulgări mari pe rând
De s-a născut ca prin minune
Fiinţa femeie din mine.
Părea arar femeie de zăpadă
Cu pielea albă şi inima îngheţată
Iar alteori de foc părea să fie
Arzând în flăcări lungi de poezie.
Şi din rostogolirea nesfârşită
A inimii uitată dezgolită
S-au născut sensuri de iubire
Din calde picături de fericire
Când dintre toate, un sărut
Ce s-a întâmplat, necunoscut
Pe buzele-i încet a înflorit
Suav parfum, rostogolit.
Iar clipa nenăscută a căpătat
Un înţeles cu dulce şi amar pictat
Cu tresăriri nebune de tăceri
Şi cu rostogoliri spre nicăieri.
O psi luneala inscrisa in tabelul de la psi.
Femeie de zăpadă
cu inima caldă
suflet ales
dând iubirii înțeles.
iubirea n-are inteles
decat pentru cel ales
eu incerc sa ii dau sens
sa o fur din univers… 🙂
Rostogolim intelesuri pentru a da sens clipei nenascute…frumoase metafore. Zilele astea imi aduc aminte de poezie si e atat de frumos. Trebuie sa acceptam ca exista un timp pentru toate si oricat l-am rostogoli, el se va materializa doar cand simte nevoia sa faca asta!
Multumesc Raluca. Eu traiesc prin poezie, respir prin ea… 🙂
Pingback: Rostogolind înţelesuri… | file din poveste
Pingback: Psiluneli : Rostogolind înțelesuri | Hipertensiv
Cuvântul cel trecut prin tine,
Femeia anotimpurilor viitoare,
Ajunge să m-atingă şi pe mine
In rostogoliri…pătrunzătoare.
superb, multumesc!
Când am scris melodia și textul cred că mă gândeam și la tine 🙂
Pai se cheama dor, nu aveai cum sa nu te gandesti la mine cand le-ai scris… 🙂
Le-am scris prin anii ’70.
Si asta e scrisă tot atunci(se aude si sunetul acului pe discul de vinil) Se numește “doar muzica” – mă gândeam la mine(blogușorul meu are același nume)… 🙂
clar, nu te gandeai la mine, ca abia ma nascusem… :-), dar important e ca te gandesti acum 😆
Aşa ne naştem,
dintr-un dor,
deci e firesc să ne rostogolim
şi tot din dor să ne-mplinim.
Pe nicăieri nu scap de tine
Noroc că de te văd, mi-e bine 😉
🙂
Multumesc Alma!
… dar când ne-nzăpezim?
o ştim?
ori pare doar un alb pretext
de rece,
când peste pleoape apa… trece.
Si eu ma intreb la fel.
Mie-mi seamănă a un soi de CV. 😛
Serios? Si crezi ca ma angajeaza cineva daca il prezint? 🙂
😆 La polul nord, poate!
Bun si acolo 🙂
..Eu nu mai stiu! ..Dar imi place Psiuneala ta si..
…Si sti ce? Am vrut sa prind si eu un bulgare..mare de Dor!!
Dar el n-a fost sa fie!!!
..Va mai fi?
Dorul va exista mereu, in fiecare dintre noi, deci va mai fi.
Mai stii de o scrire a ta de prin vara lui 2012? Se numea ceva de genul” poveste de adormit copii I”.Era ceva tot cu Craiasa Zapezilor.Asta-i I bis?
Nu, nu e bis, dar e vorba tot despre iarna si zapada 🙂
..Si desigur de aceiasi Craiasa “nazdravana”! Daca sti cumva:Craiasa este sinonimul de la Crai?
nu, nu sunt sinonime, nu au cum sa fie…
poate sunt antonime 😉
nici atat 😛