Recurs la destin

O să fac recurs

La propriul meu destin

Creionat nebun

Din stele şi chin.

N-o să accept sentinţa

De-a trăi amar

Doar în umilinţa

De-a iubi, calvar.

Noduri de s-or strânge

Împrejurul meu

În desiş s-or frânge

Crengi de curcubeu.

Ştiu că-mi curge viaţa

În asimptote doar

Voi găsi dulceaţa

În infinitu-amar.

Şi nu voi lăsa

Lampadar să-mi fie

Discul ce apune

Soarelui sosie.

Şi în iarna rece

Peisaj salin

Un mesaj voi trece

Către al meu destin.

Să îmi lase credinţa

În abţibilduri false

Să-mi ia năzuinţa

În iubiri frumoase.

E ultima duzina pe anul acesta. Nu aveam cum sa lipsesc, chiar daca mai la urma…

Cunoaşte-mă

mariposaalaflor[1]

Cunoaşte-mă

De sufletul îţi poate suporta

Aşteaptă-mă

De doru-ţi va putea

Să spere albastru

Să viseze lin

Să crească înspre cerul

De amăgire plin.

 

Înalţă-mă

Doar cu tăcerea ta

Coboară-mă

Cu mângâierea-ţi grea

Sărută-mi serile

Cu dimineţi în gând

Când te visam

Mereu, nemaiplecând.

 

Doreşte-mă

De parcă n-aş mai fi

Dezbracă-mă

De parcă ar fi ultima zi

Când mă priveşti

Când poţi să mă adori

Când mă cunoşti

Ca pe parfumul unei flori.

 

S-au întâmplat

S-au întâmplat înfiorări

Cădeau ca fulgii albi din nori

S-au întâmplat calde tristeţi

Ca fulgii de iubire beţi.

 

S-au petrecut vagi despărţiri

Pe aripi grele de amintiri

S-a petrecut iarna de ieri

Azi sufletul vrea primăveri.

 

S-au întâmplat destine mute

Tăcerile-ţi zăpada s-o asculte

S-au întâmplat iubiri cum n-au mai fost

Iubiri a căror întâmplare nu ştiu de are rost.