Cunoaşte-mă
De sufletul îţi poate suporta
Aşteaptă-mă
De doru-ţi va putea
Să spere albastru
Să viseze lin
Să crească înspre cerul
De amăgire plin.
Înalţă-mă
Doar cu tăcerea ta
Coboară-mă
Cu mângâierea-ţi grea
Sărută-mi serile
Cu dimineţi în gând
Când te visam
Mereu, nemaiplecând.
Doreşte-mă
De parcă n-aş mai fi
Dezbracă-mă
De parcă ar fi ultima zi
Când mă priveşti
Când poţi să mă adori
Când mă cunoşti
Ca pe parfumul unei flori.
…acest gen de versuri sunt printre preferatele mele. Plec exaltată de aici. Pupici. Multi!
Eu una ma bucur enorm ca ai fost aici, iar ca pleci extaziata ce sa mai zic… doar sa te intorci curand…
Toate adevarate! Dar cum poti saruta o floare de cactus…Hai?!…
Floarea de cactus nu inteapa, doar cactusul in sine 🙂
..Nu-ti doresc sa incerci!!!!.