S-au întâmplat înfiorări
Cădeau ca fulgii albi din nori
S-au întâmplat calde tristeţi
Ca fulgii de iubire beţi.
S-au petrecut vagi despărţiri
Pe aripi grele de amintiri
S-a petrecut iarna de ieri
Azi sufletul vrea primăveri.
S-au întâmplat destine mute
Tăcerile-ţi zăpada s-o asculte
S-au întâmplat iubiri cum n-au mai fost
Iubiri a căror întâmplare nu ştiu de are rost.
Azi sufletul viseaza primaveri….superb. A uitat de raceala iernii si de unele deziluzii si lasa primavara sa ii ocupe visarea.
Da, cred ca sufletele viseaza mereu doar primaveri.
fiecare intamplare are un rost. cu atat mai mult fiecare iubire….
nu stiu, unele par fara rost…
Foarte frumos! Mi-ar trebui şi mie o primăvară, acum în miez de iarnă. 🙂
O ai in suflet, cu siguranta 🙂
…s-au întâmplat minuni de catifea,
minuni de un ceas sau de-o secunda
ce viata-n praf o pot schimba:
că-i praf de stele sau cucută
depinde doar de cel ce ascultă
de ingerul ce viata îi păzeste
şi …răul i-l fereste!
Să-ţi fie viata praf de stele scanteietor! Să lucesti si sa infloresti!
as vrea sa infloresc, la cat de mult iubesc eu florile asta poate fi destinul meu… multumesc Adriana, m-ai incantat cu comentariile tale delicate de astazi.