Primul meu interviu

Da, chiar aşa, am dat primul interviu din viaţa mea de bloggeriţă, unui alt blogger, Bogdan de la presainblugi. Îi mulţumesc din suflet pentru invitaţia de a vorbi despre mine şi blogul meu, acolo în casa lui, unde vă şi invit să citiţi interviul în totalitate.
Postez aici răspunsul meu la o singură întrebare:

“BOGDAN: Care e muza sau care sunt muzele care te ajuta sa scrii poezii?

Atena: Poeziile mele sunt legate de trăirile mele interioare trecute sau prezente. Trăiri care, rupte de lumescul din ele, de motivul iniţial al apariţiei lor, devin esenţă pură, devin vibraţie, ritm şi … poezie. Ele sunt muzele mele, emoţiile, pozitive sau negative, nu contează. Ador să scriu despre iubire, imi place să scriu despre fericire, dar starea cea mai productivă din punct de vedere emoţional este însă tocmai nefericirea, pe care eu o consider mai profundă, capabilă să trezească în suflet reverberaţii mult mai adânci decât fericirea, pe care o percep ca fiind mult mai superficială, mai trecătoare, mai uşuratică, ca să spun aşa. Mă obsedează trecerea timpului, sau, mai bine zis, trecerea noastră prin timp, am scris multe poezii legate de acest subiect, deci şi timpul îmi este muză. Dintre anotimpuri prefer să scriu despre toamnă şi iarnă, primăvara şi vara fiind prea… roz 🙂 . Pot asocia fericirea cea superficială cu primăvara şi vara, iar nefericirea trăită poate tocmai din căutarea disperată a fericirii, cu toamna şi iarna, anotimpurile care te trimit în toamna vieţii şi te obligă să reflectezi…”

Vă invit totodată să citiţi şi celelalte articole ale lui Bogdan pentru că vă asigur că merită.

8 thoughts on “Primul meu interviu

  1. Pingback: Recomandarile zilei: linkuri recomandate | Blogatu

  2. E adevarat, tristetea este ori poate fi o muza, dar ar fi pacat sa o cautam special in acest scop … doar pentru a compune un poem frumos 🙂 Cat despre superficialitatea fericirii … cu asta nu as prea fi de acord, decat in cazul in care ceea ce declanseaza acest sentiment este exterior noua.

    • Nu am zis ca o caut, pe ea, tristetea, am zis doar ca imi poate fi si imi este muza mai credincioasa decat fericirea, si cand e sa fie, profit de ea :-)… cat despre fericirea provocata in mod exclusiv de noi insine, fara interventii exterioare, cred ca este doar un ideal… si ca orice ideal e greu de realizat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *