Doar o clipă cât un gând
Genele cad coborând
Bordaj ochilor, bordaj frânt
Lacrimi să nu spele cânt
Zborul să nu-și ia avânt
Fluturii cei din adânc
Să se întoarcă în pământ.
Pentru gândul din cuvânt al lui Irealia, întrucât nu am fost pe fază, nu am postat la timp ca să mă pot înscrie în tabel.
Am postat eu, era păcat! 😉
Mulțumesc încă o dată.
Eu iti multumesc 🙂
Dacă fluturii ţi se duc în adânc… ce emoţii îţi mai fâlfâie prin “stomac”?
Amintirea lor.
Fluturii se întorc în pământ
Ca să-ți lase loc de avânt
Pentru zbor frânt-căutat,
Către cer înstelat.
Lacrimile nu vor mai găsi rost,
N-or mai avea nevoie de adăpost,
Căci soare va râde în ochii tai,
Ca două stele-văpăi!
Ochii-s fluturi fara zbor
Sunt sclipire, cantec, dor
N-or ajunge pana-n cer
Soarele e granicer
Si nu-i lasa sa priveasca
Doar furis, printr-o fereastra
Genele de-s aplecate
In pamant vor piere toate
Visele ce nu-s visate.
Privirea-ți aruncă!
Va trece prin soare,
Iar visului tău
Va face cărare.
Mă așteptam ca fluturii cei din adânc….să zboare dinspre pământ. 😀
Eiii, mai gresesc si ei directia 🙂