Izvor îmi eşti
De gânduri limpezi, cristaline
De doruri lungi de-a iernilor zăpezi
De cântece şoptite-n nopţi străine
Şi de cuvinte în care nu mai crezi.
Izvor îmi eşti
Ce-mi umpli visul cu lumină
Şi stelele le ningi încet
Peste toţi paşii care-ai vrea să vină
La tine doar, fără niciun regret.
Izvor îmi eşti
De zâmbete născute şi uitate
Din amintiri în care te-ai ascuns
Ca să te pierzi de mine şi de alte
Iubiri ce-n inimă nu ţi-au pătruns.
Izvor mi-ai fost
De tresăriri tăcute
De îmbrăţişări în care au încăput
Frânturi de inimă din dor născute
Şi clipele pe care nu ştiu încă pe unde le-am pierdut.
