Izvorul meu

11

Izvor îmi eşti

De gânduri limpezi, cristaline

De doruri lungi de-a iernilor zăpezi

De cântece şoptite-n nopţi străine

Şi de cuvinte în care nu mai crezi.

Izvor îmi eşti

Ce-mi umpli visul cu lumină

Şi stelele le ningi încet

Peste toţi paşii care-ai vrea să vină

La tine doar, fără niciun regret.

Izvor îmi eşti

De zâmbete născute şi uitate

Din amintiri în care te-ai ascuns

Ca să te pierzi de mine şi de alte

Iubiri ce-n inimă nu ţi-au pătruns.

Izvor mi-ai fost

De tresăriri tăcute

De îmbrăţişări în care au încăput

Frânturi de inimă din dor născute

Şi clipele pe care nu ştiu încă pe unde le-am pierdut.

 

10 thoughts on “Izvorul meu

  1. Izvor mi-au fost câţiva în vreme
    Dar uneori izvor secat
    Ne-am stors iubirile perene
    Şi peste timp eu i-am uitat.
    Izvor imi este acum cuvântul
    Ce mă adapă-n mod firesc
    În el mi-e azi şi mi-e trecutul
    Şi omul drag ce îl iubesc!

  2. Îmi picuri stropi vrăjiţi cu fiece cădere,
    În stâncă mă preschimbi să te-opresc,
    Şi sapi în mine până storci durere,
    Şi mă inunzi cu doruri care cresc!

      • Îmi curgi cu rime adânc în suflet,
        Emoţiile mi le scalzi cu poezie,
        Şi mă salvezi dintre furtuni ciudate,
        Şi naşti în mine stări de frenezie!

        • Imi cauti setea sa mi-o stingi c-o rima
          Cu-n dor uitat de imbratisari latente
          Ma dezvelesti de gandul ce m-anima
          Si-mi torni in suflet vise, in torente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *