Izvor îmi eşti
De gânduri limpezi, cristaline
De doruri lungi de-a iernilor zăpezi
De cântece şoptite-n nopţi străine
Şi de cuvinte în care nu mai crezi.
Izvor îmi eşti
Ce-mi umpli visul cu lumină
Şi stelele le ningi încet
Peste toţi paşii care-ai vrea să vină
La tine doar, fără niciun regret.
Izvor îmi eşti
De zâmbete născute şi uitate
Din amintiri în care te-ai ascuns
Ca să te pierzi de mine şi de alte
Iubiri ce-n inimă nu ţi-au pătruns.
Izvor mi-ai fost
De tresăriri tăcute
De îmbrăţişări în care au încăput
Frânturi de inimă din dor născute
Şi clipele pe care nu ştiu încă pe unde le-am pierdut.
Izvor mi-au fost câţiva în vreme
Dar uneori izvor secat
Ne-am stors iubirile perene
Şi peste timp eu i-am uitat.
Izvor imi este acum cuvântul
Ce mă adapă-n mod firesc
În el mi-e azi şi mi-e trecutul
Şi omul drag ce îl iubesc!
Stii cat ma bucur pentru tine si pentru voi. Meritati amandoi tot ceea ce aveti impreuna.
versurile tale ajung direct in inima…..
Ma bucur mult Elena.
Îmi picuri stropi vrăjiţi cu fiece cădere,
În stâncă mă preschimbi să te-opresc,
Şi sapi în mine până storci durere,
Şi mă inunzi cu doruri care cresc!
Imi canti usor cu picuri de cuvinte
Ce imi amintesc racoarea ta
O boare ce imi strajuie in minte
Pe obrazul meu e mangaierea ta
Îmi curgi cu rime adânc în suflet,
Emoţiile mi le scalzi cu poezie,
Şi mă salvezi dintre furtuni ciudate,
Şi naşti în mine stări de frenezie!
Imi cauti setea sa mi-o stingi c-o rima
Cu-n dor uitat de imbratisari latente
Ma dezvelesti de gandul ce m-anima
Si-mi torni in suflet vise, in torente.
…Si dupa comentariile astea maiestre intreb si eu ca Bula: e vorba despre vara?..
😆