Izvorul meu

11

Izvor îmi eşti

De gânduri limpezi, cristaline

De doruri lungi de-a iernilor zăpezi

De cântece şoptite-n nopţi străine

Şi de cuvinte în care nu mai crezi.

Izvor îmi eşti

Ce-mi umpli visul cu lumină

Şi stelele le ningi încet

Peste toţi paşii care-ai vrea să vină

La tine doar, fără niciun regret.

Izvor îmi eşti

De zâmbete născute şi uitate

Din amintiri în care te-ai ascuns

Ca să te pierzi de mine şi de alte

Iubiri ce-n inimă nu ţi-au pătruns.

Izvor mi-ai fost

De tresăriri tăcute

De îmbrăţişări în care au încăput

Frânturi de inimă din dor născute

Şi clipele pe care nu ştiu încă pe unde le-am pierdut.

 

10 Replies to “Izvorul meu”

  1. Izvor mi-au fost câţiva în vreme
    Dar uneori izvor secat
    Ne-am stors iubirile perene
    Şi peste timp eu i-am uitat.
    Izvor imi este acum cuvântul
    Ce mă adapă-n mod firesc
    În el mi-e azi şi mi-e trecutul
    Şi omul drag ce îl iubesc!

  2. Îmi picuri stropi vrăjiţi cu fiece cădere,
    În stâncă mă preschimbi să te-opresc,
    Şi sapi în mine până storci durere,
    Şi mă inunzi cu doruri care cresc!

      1. Îmi curgi cu rime adânc în suflet,
        Emoţiile mi le scalzi cu poezie,
        Şi mă salvezi dintre furtuni ciudate,
        Şi naşti în mine stări de frenezie!

        1. Imi cauti setea sa mi-o stingi c-o rima
          Cu-n dor uitat de imbratisari latente
          Ma dezvelesti de gandul ce m-anima
          Si-mi torni in suflet vise, in torente.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *