M-am întâlnit cu mine într-un vis
Liniştitor şi cald, strâmt paradis
Am înţeles iubirea fără să o ştiu
Vreau să mă întorc acolo unde-i sfânt şi viu.
M-am întâlnit cu mine într-un pas
Făcut spre şcoli cu-nvăţături în glas
O întreagă fericire am aflat
Acea de a fi simplu, pur şi neîntinat.
M-am întâlnit cu mine într-un om
Cu dor de viaţă împlinită-n fiece atom
Mirată-am fost, iubirea nu era la fel
Nici fericirea, sta pierdută într-un ungher.
M-am întâlnit cu mine în noi doi
Vibram alături, urcam amândoi
O despărţire încerc şi-acum să înţeleg
Din ce este făcută, cum sparge un întreg?
M-am întâlnit cu mine pe un drum
Mai solitar, mai trist, dar era bun
Am învăţat din nou iubirea pentru tot
Şi fericirea mi-a sărit în braţe. Şi mi-am zis, da, POT.
…Pai cum altfel?!..Sigur ca poti!!!
Da, Andrei, asa cred….
Doamne ajuta!
Iubirea poate multe! 🙂
Da, noi oamenii, cand iubim, putem multe 🙂
Numai iubirea, doar iubirea…
Da, iubirea… 🙂
POT e un cuvânt care poate multe :). şi iubirea, desigur.
Cand spui POT, incap atatea in acest cuvant, restul depinde doar de dorinta de a-l folosi…
Buna, dupa ce am citit cateva dintre poeziile tale, am reusit sa imi aleg preferata! Adica, aceasta! Nu ca celelelate nu ar fi bune, dar trebuie sa am o preferata 🙂 Felicitari, ai talent!
Multumesc mult, in primul rand ca ai avut rabdare sa citesti aceste poezii. E normal sa avem preferinte, pentru ca pe fiecare dintre noi altceva ne atinge coardele sufletului si le face sa vibreze. Multumesc deci, din nou 🙂
Placerea a fost de partea mea 🙂