Mă priveai
Ochii tăi
Barieră albastră
Pe acel prea mult cer
Umbră erai
Umbră de nor
Umbră de zbor
Umbră de cer pe pământ
Mă atingeai desluşit
Durerea amprentei tale
Îmi umplea aerul
O inspiram
O simţeam atingând haotic
Inimă, gând
Inima, gând
O renegau lacrimile mele
Îi redam libertatea
Umbră de lacrimi curgând pe pământ
Mă priveai în ochi
Dincolo de gând
Te ascunsesem în inimă
Ca să nu te uit
Inima am strâns-o
Aşternut să-ţi fie
Translucid
Între straturi de
Inima, gând
Inimă, gând.
Irealia te invită şi pe tine la un Gând din Cuvânt. Azi cuvântul translucid.
Umbră de cer pe pământ! 🙂 Mi-a plăcut!
Ma bucur. Multumesc Radu.
Hayku? ..sau mi se pare ?!. oricum..stau intr-o margine si te privesc..Am..am ce vedea!!…
Nu, nu e haiku, doar un pic minimalist.
..super!!
http://youtu.be/trDlI8jDAXE
Inima îmi pulsează câteodată
un gând translucid,
ce caută adesea în zbor
un dor rătăcit!
inima sau gand
in zbor cautand
o alta zi pe pamant…
…cu alte cuvinte- cu totul la vedere, nu? Dor, să mă ierţi…dar sunt durută toată de realul ce se abate asupra mea…cu experimente neplăcute! Ai scris mult săptămâna asta? Văd eu ..curând!
Imi pare foarte foarte rau de durerea ta, sper sa i se gaseasca alinare. Nu trebuie de te gandesti acum la articolele mele ci la tine, ca totul sa fie bine pentru tine. Te imbratisez.
Ce bine ar fi daca as invata si eu sa fac un asemenea asternut, inima, gand, inima, gand… La mine se asaza mereu separate, ca si cum impreunarea le-ar putea face rau.
…ce frumos ai spus, Vienela!
Poate pentru ca am spus exact ce gandesc, Adriana.
Cred ca inima si gandul se unesc doar in momente de mare inspiratie, doar la trairi extrem de intense, indiferent de natura lor. De regula fiecare dintre ele functioneaza pe ritmuri proprii, pentru ca sunt esente diferite.
Urme de viață,
umbră de gănd
strălucind
translucid
luminos
din suflet frumos.
Am folosit initial si cuvantul “urma” nu doar “umbra” in poezie, dar l-am sters. Dar l-ai repus tu in drepturi Maya, si-ti multumesc.
“Te ascunsesem în inimă /Ca să nu te uit” – uneori asta e tot ce putem face… în inimă şi în gând multe taine se ascund.
Unde altundeva?
Inimă, gând… inimă, gând… Ai răpus barierele, Dor! 🙂
Sa ma bucur, sa nu ma bucur? 🙂
Pingback: Irealia | Trans-lucid (VII)
Pingback: Trans-lucid (VII) | irealia