Febra albă

Winter park at night

În febra albă mă trezesc

Şi-n mintea mea încet coboară

Gând după gând, neîncetat

Iar sufletu-și ia aripi. Zboară.

 

Tristeţea iernii o resimt

În frigul ce-mi îngheaţă visul

Vreau stele să însufleţesc

Dar ele se întrec cu ninsul.

 

Culorile le-am rătăcit

Erau în mine precum dorul

De primăveri ce albe nu-s

Ci doar albastre precum cerul.

 

Statornicia ierni-o chem

Să-mi umple margine de clipă

Albe căderi n-au obosit

Precum iubirile-risipă.

12 thoughts on “Febra albă

  1. Febra albă care trece,
    Dar îţi lasă semne reci,
    E un paradox ce aduce
    Paradisul din poveşti;
    De nu ai căldură-n tine
    Sau îmbrăţişări fierbinţi,
    Febra albă te-o cuprinde
    Dar se va topi de dor.

    dorul vremurilor bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *