Îmi ning zăpezile ce vor veni
În amintirea celor dintr-o iarnă
Când cerul fluture ar deveni
Şi ar aştepta pe mine să se aştearnă.
Şi braţele deschise l-ar primi
În aripi transformându-şi zborul
Albastrul lui albul zăpezii l-ar uimi
Precum iubirea îmi uimeşte dorul.
Îmi ning zăpezile ce au mai fost
Cu neastâmpăr de fanfară
Mi-adun tăcerile pierdute fără rost
Pe un peron, în altă ninsă gară.
Dacă cerul fluture ar deveni…cu siguranță la tine ar poposi! 😀
Multumesc, asa sa fie 🙂
Multe gări au fost prea ninse
Peroane de omăt cuprinse
Că doar fulgii-n vânt haihui
Socoteală nu dau orşicui…
Socoteala nu dau nimanui chiar 🙂
într-o altă ninsă gară mi-am trimis şi eu tăcerile şi întrebările. mi-am primit zăpezile şi liniştea în gara mea.
Daca linistea e cu tine, atunci totul e bine.
Să ningă-ncet, ca o podoabă,
Fără furie și nici grabă.
Si fara viscol, fara vant
Sa se astearna pe pamant. 🙂