De-a curmezişul gândurilor mele
Stai tu, şi îmi opreşti căderea-n ele
Pui stavilă tristeţilor ce încă mor
Eşti zidul peste care mâine o să zbor.
Şi umbră stelelor scăldate-n lună
Tu faci, când dorul mă-ncunună
Pe bolta amintirilor ce strălucesc
Eşti temniţa albastrului ceresc.
Mă înconjori cu toată înserarea
Când taci, ţi-ascult încet îmbrăţişarea
Şi visul dimineţilor crescute-n lan
E doar un gând ce l-am avut. Şi nu în van.