Secundele se-mpovărează

Cu albe, diafane străluciri

Şi amintirile vibrează

În note de tăcute nostalgii.

Le simt cum trec pe lângă mine

Şi mă ating cu-un colţ de cer

În fiecare mor destine

În care dintre ele să mai sper?

S-au adunat prea multe-n urmă

Sunt prea puţine-n acel viitor

În care visele încet se curmă

Pe care s-o mai chem în ajutor?

Aş face un covor din ele

Să ţi-l aştern în cale pe un drum

De care ai uitat, era spre stele

Pavat cu clipele ce-au ars. Doar scrum.