Interviu cu Marius Blogatu – antreprenor si blogger

Un nou interviu, un nou invitat. De aceasta data este vorba despre Blogatu si voi discuta cu el despre inceputurile lui in blogging si despre platforma BlogAwards. In seara aceasta doar prima parte a interviului. Sa incepem deci:

Atena – Deși toti bloggeri mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi au auzit de Blogatu, am sa te rog totusi sa te prezinti in cateva cuvinte.

Blogatu – Numele meu este Marius Calugaru si am blog din 2006. Insa cred ca nu toti stiu ca m-am nascut in 1979 sau ca am absolvit in 2004 Facultatea de Medicina si Farmacie din Craiova. Cu siguranta insa ca aproape toti bloggerii stiu ca eu sunt fondatorul BlogAwards, primul site din Romania care face legatura intre companii si bloggeri prin intermediul campaniilor. Pot spune foarte multe despre mine, insa nu sufar de cultul propriei personalitati, ci ma consider un om ca toti oamenii. Iti mai zic ca sunt pasionat de tehnologie, filme, masini, muzica si divertisment de calitate. Acum sa trecem la urmatoarea intrebare 🙂

Atena –  Spune-mi cate ceva despre inceputurile tale in blogging, cand s-a întamplat asta, de ce ti-ai facut blog, inclusiv de unde provine numele de Blogatu.

Blogatu – In 2006 am descoperit blogurile dintr-o pura intamplare. Cautam pe forumuri mai multe informatii despre un telefon mobil de ultima generatie (la acea vreme) pe care il castigasem la un concurs online. Am gasit mai multe sfaturi utile despre Sony Ericsson K750 pe un site care nu semana deloc a forum. Articolele erau asezate in ordine invers cronologica, insa autorului articolului i se acorda mult mai multa importanta decat initiatorului unui topic de pe un forum. In aceeasi zi am descoperit ca site-ul cu pricina se numea blog si, fara sa stau prea mult pe ganduri, m-am hotarat sa devin blogger. Dupa o serie de incercari fara prea mult succes in limbile romana si engleza am hotarat sa ma relansez sub un nickname (nu un pseudonim, caci nu mi-am ascuns niciodata identitatea) inedit. Sincer sa fiu, am ales numele Blogatu intamplator. In timpul unei excursii la muzeul Luvru din Paris admiram operele de arta cand, dintr-o data, mi-a venit in minte acest nume. Restul e deja istorie.

Atena –  Ca sa mergem mai departe, hai sa vorbim despre BlogAwards. Am inteles ca este prima platformă care face legatura intre bloggeri si companii. Cand a fost creată si care a fost evolutia ei in timp.

Blogatu – BlogAwards a fost creat initial in 2009, avand exact acelasi scop pe care il are acum. Participam la diverse concursuri la radio, TV si online de cand ma stiam. Castigasem deja cateva sute de concursuri. M-am hotarat sa lansez un astfel de site mai ales pentru ca in 2008 organizasem mai multe concursuri pentru bloggeri pe Blogatu.ro. Pana in 2011 premiile au fost simbolice si campaniile destul de rare. In Martie 2011, cu mult inainte ca alte platforme de acelasi tip sa fie lansate, BlogAwards.ro a organizat primul concurs cu premii serioase, sponsorizat de MarketOnline. De atunci totul a mers ca pe roate, pentru ca, pana in acest moment, BlogAwards a organizat mai mult de 120 de campanii pentru bloggeri. Din Martie 2011, momentul adevaratei lansari BlogAwards si pana acum am avut foarte multe de invatat. Invat si acum si voi invata in continuare. Trebuie sa iti spun ca, pentru mine, atat bloggerii, cat si advertiserii sunt la fel de importanti. Toti bloggerii sunt egali intre ei. Toti sponsorii sunt egali intre ei. Iar eu sunt, la randul meu, egal cu orice blogger si orice sponsor.

In prezent, in Februarie 2014, BlogAwards gazduieste 6 campanii mai mult decat interesante. Una dintre aceste campanii, Quicky.ro, le este dedicata in special bloggerilor bucuresteni. Pot spune ca, odata cu lansarea acestei campanii, s-a lansat si filiala BlogAwards Bucuresti 🙂 BlogAwards Craiova este prima aventura locala. Prima campanie dedicata exclusiv bloggerilor craioveni a fost lansata in Mai 2013. Sper ca in curand sa fie lansate din ce in ce mai multe filiale locale BlogAwards. In ceea ce priveste campaniile de succes, pot da cateva exemple edificatoare: In 2012 si 2013 am dat, impreuna cu ZorileStore, papucii bloggerilor (bloggerii si-au ales cate o pereche de incaltari, despre care au scris ulterior un review). De fiecare data rezultatele au fost impresionante. La campania din 2012 au participat 333 de bloggeri iar la campania din 2013 au participat 240 de bloggeri care au scris cate 2 articole.

O alta campanie de referinta a fost Blog Friday 2013. In total, cele 700 de articole participante au promovat 12 sponsori. Bloggerii au primit atat premii garantate, cat si premii in valoare totala de 15000 lei.

Atena – Multumesc Marius pentru timpul acordat.

A doua parte a interviului, maine, 1 martie 2014.

 

Prima zi de primvară

Gând-din-cuvânt

Un mic fir de iarba, de cel mai fraged verde posibil, a scos capul din pământul care îi ţinuse cald atâta vreme şi a privit uimit. A văzut o imensitate albastră pe care înotau nişte îngeri albi si dolofani. A simţit apoi un iz de ceva proaspăt. Un miros delicat se tolănea în aerul dimprejur. Un vânticel rece şi niţel cam nervos, i-a zburlit vârful fragil care s-a înfiorat dintr-odată a mirare. Ceva se întâmpla. O lovitură îl trezi însă rapid la realitate. Trebuia să se ferească, pentru că din cer cădeau nişte uriaşe bucăţi de vată albă şi grea. Doamne ce-or mai fi şi astea se întrebă micul fir de iarbă chiar în clipa în care una din bucăţile alea reci şi lipicioase îl înţepă dureros. Se desfăcu în mii de bucăţele albe şi strălucitoare şi se împrăştie pe pământul din jur. O rază jucăuşă de soare avu grijă să topească totul şi îl gâdilă pe micul fir de iarbă până îl făcu să strănute. Apoi fugi râzând să se joace cu alte mici victime ale ultimilor fulgi de nea.

Atunci micul fir de iarbă zâmbi fericit. Acum ŞTIA.  Era prima zi de primăvară.

A venit primăvara. Voi aţi simţit-o? Tema de săptămânea acesta cuvântul ŞTIA.

Interviul zilei

Azi pe blog am invitat

Un chinez romanizat

Un chinez ca tot romanu

Nu-s mai multi, este doar unul.

 

Intrebari i-am pus usor

Mi-a raspuns cu mult umor

Eu, nu in versuri ci in proza

El, in romana nu chineza 🙂

 

Ca la orice interviu, in versuri sau nu 🙂 , trebuie sa incep prin a te ruga sa te prezinti cititorilor mei, chiar daca marea lor majoritate te cunosc deja.

Numele meu de civilie este Cristian China-Birta. Dar cei mai multi ma stiu de chinezu. Si e foarte bine asa, caci nu degeaba am lucrat ca un batran chinez la brandul asta din 2007 incoace 😀  Sunt familist (am trei minuni de copii acasa si o doamna a sufletului meu extraordinara), sunt blogger profesionist (nu o zic la misto, chiar asta fac de ani buni) si antreprenor in cadrul proiectelor care fac parte din Kooperativa.ro. Mare fan de rugby si de bere, citesc mult si ascult muzica (in proportie de 87,88% rock) si mai mult. Restul despre mine la o bere, desigur 😀

Știu ca pe blogul tău, chinezu.eu, sunt mai multe sectiuni, dintre care una se refera la politica, Politichina mai precis. Am observat ca nu ai mai scris nimic in acea sectiune de ceva timp, adica din octombrie 2013. Sa ințeleg ca aceasta nu este sectiunea ta preferata, sau faptul ca nu ai mai scris nimic e un protest fata de politicienii nostri si fata de modul cum se face politica in Romania? Sau mai bine spune-mi tu care sunt motivele reale.

Relatia mea cu politica este una echivalenta cu relatia dintre un organism si un virus fara leac. Am avut, pe vremuri, o tentativa sa ma apuc de politica, dar mi-am dat relativ repede seama ca nu am stomac pentru asa ceva, asa ca am trecut pe zona de marketing politic. Caci eram virusat. Pe blog am zis ca e normal sa imi recunosc aceasta – hai sa ii spunem asa – adictie, drept pentru care am creat sectiunea Politichina. Pe care am inceput sa scriu. Pana mi-am dat seama ca de fiecare data cand scriam ceva despre politica si politicieni mi se cam strangea stomacul. Si mi se deregla feng shuiul. Atunci am stat eu si am cugetat un pic: nu mai bine le las eu astea politice in plata domnului si ma focusez pe ceva mai zen? Ceea ce am si facut o perioada, de test. Si am vazut ca ma simteam muuuuult mai bine sa nu abordez chestiuni politice. Asa ca am declarat – neoficial, desigur, caci e greu sa iti asumi o infrangere de strategie editoriala pe blog… – moarte sectiunii politice. O sa o declar si oficial. Dar un pic mai incolo, cand o sa fie ceva schimbari pe chinezu.eu. Pana atunci, insa, ai o EXCLUSIVITATE 😀

In agenda ta pe luna februarie am vazut ca participi la un curs de introducere in arheologie. E o alta pasiune a ta mai noua sau mai veche?

O scurta introducere. Ca sa intelegi mai bine. In 2007 am ajuns pentru prima oara in Roma. Eram si inainte pasionat de istorie, dar citeam de toate si nimic, doar asa de coracon. Cand am vazut in Roma ce au reusit sa faca romanii antici, m-am cutremurat si mi-am jurat in barba ca vreau sa stiu cat mai mult. De atunci am citit sute de carti, tratate, lucrari pe istoria Imperiului Roman. As putea spune ca sunt chiar un mic specialist amator pe ce inseamna perioada dintre sfarsitul Republicii din dinastia Vespasienilor 😀 Numai ca pe masura ce aprofundam informatiile imi dadeam seama ca totul trebuie pus in context. Si ca nu poti intelege Imperiul Roman fara sa intelegi galii, partii, dalmatii, dacii, getii si toate celelalte semintii si (cvasi)imperii pe care romanii le-au cam atins la jugulara. De aici pana la a vrea sa inteleg mai bine si cu ce ne ajuta arheologia nu a fost decat un pas 🙂

Referitor la sporturi. Stiu că ești mare fan al rugby-ului. Ce alte sporturi iti plac? Ai practicat chiar tu unul dintre ele? Bobul de exemplu 🙂

Ador rugbyul. Mi se pare sportul perfect. Fair play, determinare, barbatie, a sti sa pierzi, a sti sa invingi. Am facut foarte multe sporturi in tinerete (Despre vemurile cand sportul era aproape o religie), asa era atunci. Si ce bine era… Faza cu bobul nu prea as pune-o la sport. Sau, ma rog, cel mult la sportul 2.0, la sportul de tastatura 🙂

În afară de blogging pot să mă laud cititorilor că mai avem o pasiune comuna 🙂 . Jocul de strategie Civilization a lui Sid Meier, la care se pare că ești puțin mai avansat decât mine. Având în vedere agenda ta foarte încărcată, reușești să-ți faci timp să îți satisfaci și astfel de mici plăceri?

Prin 1997, pe un 386 (ehe, cei mai tineri nu stiu de astea 😀 ) , am descoperit jocul Civilization. Se juca atunci de pe trei dischete, avea o grafica infioratoare! De atunci am jucat toate versiunile. Si sunt mare, mare fan. Acum, cand am jdemii de chestiuni pe cap, ma pun si joc CIV atunci cand decid  sa zic STOP JOC  si sa fac o pauza, ca sa ma linistesc. Si functioneaza de fiecare data. Rar se intampla asta, fireste, caci CIV nu este Solitaire sa il joci 10minute, aici trebuie sa te implici, sa gandesti, sa ai strategie. Tocmai de aceea imi place atat de mult.

Din proiectul kooperativa.ro ma întereseaza in mod special Blogal Inițiative. Particip de doar 3 luni la campaniile lansate acolo, si pot spune ca imi plac foarte mult provocarile fiecareia, temele atat de diferite fiind de natura sa stimuleze la maxim potentialul concurentilor. Ce poti sa-mi spui despre concurenta pe care o are acesta platforma? Sunt si alte platforme cu acelasi profil de pomovare prin intermediul blogurilor, unele mai vechi, altele nou apărute. Concurenta este întotdeauna benefica. Te rog să-mi spui, deci, cum vezi tu piața advertisingului online acum si care crezi ca sunt perspectivele ei de dezvoltare? La ce sa ne asteptam noi, bloggeri, in viitor, ce oportunitati noi crezi ca vor aparea?

Ma bucur sa aud ca iti place ce facem noi la Blogal Initiative. Exact de aceea am creat aceasta platforma, sa oferim bloggerilor (care, pe sleau, altfel nu se lipeau de premii) posibilitatea de participa la campanii. Stii si tu ca acolo nu obligam pe nimeni sa participe, fiecare blogger alege campania care ii place si alege sa participe sau sa nu participe. Este, daca vrei, o democratizare a accesului la beneficii. Exista concurenta, ceea ce e bine. Ce este rau, insa, este faptul ca nu e concurenta foarte puternica. Suntem lideri incontestabili, iar asta poate fi un pic deranjant, caci nu ai presiune pe tine ca lider si asta nu este bine pe termen mediu si lung… Asa ca am decis sa punem noi insine presiune pe noi si macar o data la sase luni sa facem un update, sa aducem ceva nou, sa ne provocam permanent. Urmeaza niste lucruri faine pe Blogal Initiative, o sa vezi 🙂

Nu ma bag sa discut despre categoria generala a advertisingului online. Ma rezum doar la blogging. Noi la Kooperativa.ro pariem pe 1. Bloguri de nisa 2. Bloguri de brand personal (atentie, nu generaliste) 3 structura asociativa, colaborativa. Credem ca acesta este viitorul. Care viitor este colea imediat dupa colt 🙂

Există tot felul de curente de opinie care afirma sus si tare ca bloggeri nu ar trebui sa scrie advertoriale, sau dacă tot o fac sa-si vanda munca la un pret corect. Am fost intrebata ce anume vom lasa noi generatiilor viitoare, advertoriale? Deci, ce părere ai, pe un blog ca al meu, de exemplu, axat pe poezie, creații proprii, au ce să caute sau nu advertorialele?

Chestiunea este simpla: cei care citesc un blog (din tot felul de ratiuni, nu le discutam aici) obtin beneficii pentru ca citesc respectivul blog. Fie ca se simt parte dintr-o comunitate, fie ca bloggerul cu pricina valideaza anumite informatii, fie ca ofera cititorului niste clipe de ragaz, fie ca ofera premii etc. Pai si atunci, daca tu, cititor, obtii ceva cand citesti acel blog, nu esti cumva tu nu stiu cum sa ii bati obrazul bloggerului ca vrea si el sa obtina niste beneficii de pe urma faptului ca el munceste pe blog?

La urma urmei, asa cum este in viata, fiecare blogger doarme cum isi asterne. Iar cei care fac numai advertoriale si nu au grija de esenta blogului o sa si-o fure. Acestia nu imi plac in mod special si le atrag atentia ca nu e bine ce fac. Dar a alege din cand in cand sa participe la o campanie este chiar indicat. Caci, repet, bloggerul munceste la blogului sau si este absolut firesc sa incerce sa obtina beneficii de pe urma acestei munci.

Multumesc pentru timpul acordat.

Oamenii ploii

ploaia_40622400

Astăzi oamenii ploii m-au vizitat în van

Lacrimile lor nu m-au putut atinge

Ascunsă sub umbrela gândurilor vagi

Ne-am măsurat puterile. Şi am văzut că ninge.

Am ascultat avidă tot glasul fulgilor tăcuţi

Dar nu am înţeles străinele cuvinte

Veneau perechi strigându-şi visul efemer

Împreunându-şi mâinile a rugăminte.

Cu remuşcare am eliberat un gând

În încercarea de-a le aduce nemurirea

I-am strâns în braţe, s-au topit şi-am plâns

Un om al ploii am devenit şi eu simţindu-le iubirea.