În înserări se nasc cuvinte
În umbre cresc albe tăceri
Şi întunericul mă minte
În suflet urcă decăderi.
În liniştea efervescentă
Un gând se alungește viu
Sunt eu, din mine prea absentă
Cum eram ieri azi nu mai ştiu.
M-am întrupat acum, femeie
Am renăscut de-atâtea ori
M-am căţărat pe curcubeie
In visele, strofe și culori.
În înserări făceam risipă
De umbre vechi, de doruri lungi
În întuneric viu, aripă
Să nu mai zbor, poate m-ajungi.