În înserări se nasc cuvinte

În umbre cresc albe tăceri

Şi întunericul mă minte

În suflet urcă decăderi.

În liniştea efervescentă

Un gând se alungește viu

Sunt eu, din mine prea absentă

Cum eram ieri azi nu mai ştiu.

M-am întrupat acum, femeie

Am renăscut de-atâtea ori

M-am căţărat pe curcubeie

In visele, strofe și culori.

În înserări făceam risipă

De umbre vechi, de doruri lungi

În întuneric viu, aripă

Să nu mai zbor, poate m-ajungi.