Întinsele zăpezi îmi cer privirea
Să le însoţească până-n depărtări
Să uit de dorul de fiori şi de iubirea
Să le alung la locul lor, în amintiri.
Întinsele zăpezi îmi cheamă gândul
Să se afunde-n ele fără glas
Să se însoţească doar cu vântul
Şi să danseze doar ultimul vals.
Întinsele zăpezi mă înfioară
De unde încep şi unde se opresc?
Nici cerul nu-i atât de întins, încât să doară
Nici luna nu-i atât de albă, umbre-i cresc.
Întinsele zăpezi sunt azi în mine
În sufletul în care iar a nins
Cu clipele ca cerul de senine
Şi cu iubiri ce încă nu s-au stins.