De atunci nu m-am mai întâlnit cu mine
Am fost plecată peste timp,
Prea strâmtul trup nu mă mai putea ţine
În minte gândul n-avea chip.
Un vis uitat a început să zboare
Din curcubeu a luat culori
Şi zilei i-a înviat încet lumina
Uitând tăcută de-al său dor.
Cu ploi ferestrele şi le spălase
Din flori şi-a înălțat parfum
Cu şoapte grele zborul alungase
Unde eram? Pe al iubirii drum.
Pentru
Drumul iubirii e acolo unde
O ființă dragă ție se ascunde.
Si nu o poti gasi decat in vis
Dar visul este atunci un paradis 🙂
Drumul iubirii e pavat cu bolovani, uneori. Dar atunci când prinde aripi, sare peste ei.
Mulțumesc, dor. Ultimul vers mi-a făcut gândurile să danseze.
Ma bucur pentru dansul gandului tau, sa-ti danseze mereu…
Pingback: Irealia | Pe unde… (IX)
Pingback: Pe unde… (IX) | irealia