M-au invadat azi fulgi de soare
S-au aşternut pe ochii adormiţi
Uitaţi de zâmbete şi de culoare
Închişi în ei, şi de albastru pustiiţi.
Am rupt strânsoarea amintirii
M-am scuturat de-un alb ce s-a sfârşit
I-am deschis poarta înfloririi
Şi-un vis de ghiocel m-a cucerit.
Senin de soare s-a aprins în mine
M-a întristat şi m-a înveselit
S-a dus încă o iarnă fără tine
Dar vine-o primăvară ca cea în care m-ai iubit.
Superb!
Multumesc Loredana, ziua care a trecut m-a inspirat cu frumusetea si caldura ei.
Chiar la asta m-a dus cu gandul, la zilele astea frumoase si insorite!
E si firesc, vine primavaraaaaaa 🙂
Dar care-i visul???
Visul infloririi.
Am simțit și eu fulgii de soare… Cred că stai pe-aproape și împărțim același astru! 🙂
Cu siguranta ne incalzim de la acelasi astru 🙂
Ţi-am presărat fulgi pe cărare,
Să îţi arate drumul către mine
Din ei să înflorească câte-o floare,
Şi în corola lor să mă găseşti pe mine!
Te voi gasi in fiecare gand
In fulgul care cade pe pamant
In fulg de nea sau fulg de soare
In gandul ca iubirea ta nu moare 🙂
Îmi este gândul cald şi veşnic zburător,
Căci fulgul va găsi pământul totdeauna,
De e din soare sau de e din nea,
Iubirea mea e mare şi e una! 🙂
Iubirea nici nu poate fi altfel
E tot ce poate inima sa spere
E stransa in umilul ghiocel
A cea dintai si ultima avere 🙂
Un ghiocel voi smulge din rărunchi
Şi-l voi trimite gând până la tine,
De pe petale rouă să îţi picure
În inima-ţi să crească dor din mine!
Cand ghiocelul imi va inflori
Voi sti ca-i alb si pur ca tine
In sulfet cu iubire il voi ingriji
Si-l voi hrani cu dorul strans in mine.
De mult n-am citit asa ceva frumos,gingas si suav !
Nu te zagarcesti de loc sa-ti imprastii frumusetea Dor!
Multumesc Andrei.