Astăzi oamenii ploii m-au vizitat în van
Lacrimile lor nu m-au putut atinge
Ascunsă sub umbrela gândurilor vagi
Ne-am măsurat puterile. Şi am văzut că ninge.
Am ascultat avidă tot glasul fulgilor tăcuţi
Dar nu am înţeles străinele cuvinte
Veneau perechi strigându-şi visul efemer
Împreunându-şi mâinile a rugăminte.
Cu remuşcare am eliberat un gând
În încercarea de-a le aduce nemurirea
I-am strâns în braţe, s-au topit şi-am plâns
Un om al ploii am devenit şi eu simţindu-le iubirea.