Oamenii ploii

ploaia_40622400

Astăzi oamenii ploii m-au vizitat în van

Lacrimile lor nu m-au putut atinge

Ascunsă sub umbrela gândurilor vagi

Ne-am măsurat puterile. Şi am văzut că ninge.

Am ascultat avidă tot glasul fulgilor tăcuţi

Dar nu am înţeles străinele cuvinte

Veneau perechi strigându-şi visul efemer

Împreunându-şi mâinile a rugăminte.

Cu remuşcare am eliberat un gând

În încercarea de-a le aduce nemurirea

I-am strâns în braţe, s-au topit şi-am plâns

Un om al ploii am devenit şi eu simţindu-le iubirea.