Astăzi oamenii ploii m-au vizitat în van
Lacrimile lor nu m-au putut atinge
Ascunsă sub umbrela gândurilor vagi
Ne-am măsurat puterile. Şi am văzut că ninge.
Am ascultat avidă tot glasul fulgilor tăcuţi
Dar nu am înţeles străinele cuvinte
Veneau perechi strigându-şi visul efemer
Împreunându-şi mâinile a rugăminte.
Cu remuşcare am eliberat un gând
În încercarea de-a le aduce nemurirea
I-am strâns în braţe, s-au topit şi-am plâns
Un om al ploii am devenit şi eu simţindu-le iubirea.
Mai, mai ! …
of, of :))))
Om al ploii aş vrea să devin dacă aş putea primi astfel de cuvinte-n peniţă şi să le pot dărui celorlalţi
aşa cum mi le-ai dăruit tu mie!
Oamenii ploii suntem cu totii cred, asa cum suntem si oamenii soarelui si ai vantului, dar si ai dorului 🙂 Multumesc Adriana.
Ehe, dor de dor ar trebui să te cheme! 🙂
Dor de dor de dor :))))
Cum nu se poate mai adevărat: cu toții suntem fii ploii. Și curgem lin sau în cascadă spre trecut.
Spre trecut? Nuuu, din trecut ne vine izvorul, de acolo ne tragem energiile, dar curgem spre viitor, uitand sa ne mai si oprim sa contemplam prezentul.
La multi ani de MARTISOR ! 🙂
http://youtu.be/diL3H-7e_dc
Aliosa.
multumesc la fel Aliosa.
Pingback: Recomandarile zilei: linkuri recomandate | Blogatu