Oamenii ploii

ploaia_40622400

Astăzi oamenii ploii m-au vizitat în van

Lacrimile lor nu m-au putut atinge

Ascunsă sub umbrela gândurilor vagi

Ne-am măsurat puterile. Şi am văzut că ninge.

Am ascultat avidă tot glasul fulgilor tăcuţi

Dar nu am înţeles străinele cuvinte

Veneau perechi strigându-şi visul efemer

Împreunându-şi mâinile a rugăminte.

Cu remuşcare am eliberat un gând

În încercarea de-a le aduce nemurirea

I-am strâns în braţe, s-au topit şi-am plâns

Un om al ploii am devenit şi eu simţindu-le iubirea.

 

11 Replies to “Oamenii ploii”

  1. Om al ploii aş vrea să devin dacă aş putea primi astfel de cuvinte-n peniţă şi să le pot dărui celorlalţi
    aşa cum mi le-ai dăruit tu mie!

    1. Spre trecut? Nuuu, din trecut ne vine izvorul, de acolo ne tragem energiile, dar curgem spre viitor, uitand sa ne mai si oprim sa contemplam prezentul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *