Dincolo de vise sunt eu
Emoție în stare pură
Lacrimă ecou a sufletului meu
Prelinsă dintr-un dor.
Stelele au uitat să se aprindă
Visând împreună cu mine
Și nici măcar nu era visul meu
Căzusem în el pe nesimțite
Atrasă de nechemarea nespusă
A unui gând abia început.
M-am rătăcit desenând un drum
Pornit spre asfințitul din mine
Încercând să-l deschid cu ochii,
Cu buzele, cu brațele aripi
Cu sufletul zbor
Dar m-am regăsit înțelegând
Că dincolo de vise sunt eu
Și visele își vor găsi drumul în mine.
Fie ca visele să îşi găsească drumul în tine!
Da, asa sa fie 🙂
Stelele să se aprindă și să te călăuzească spre noi și noi răsărituri! 🙂
Multumesc, se vor aprinde pentru fiecare dintre noi.
Asta seamănă cu mine. Poezia, adică. Parcă le văd scoase din…mine! Frumos!
Inseamna ca semeni cu mine 🙂