Plăcerea cititului

Într-o dimineaţă, pe un raft pe noptieră, stăteau ca de obicei, o tabletă şi o carte. Tableta era plină de energie, fusesese la încărcat toată noaptea şi avea un chef nebun de stat la taclale. Cartea însă, era închisă. Altă dată, când stăpâna o lăsa deschisă, îi plăcea şi ei să stea la poveşti, cu tableta, laptopul, sau cine se mai nimerea prin preajmă.

Tableta se agita acum de una singură, extrem de nemulţumită că nu avea cui să-i împărtăşească ce mai văzuse ea zilele trecute pe net, în special pe Facebook sau prin vreun magazin online, unde stăpâna găsea mereu lucruri interesante de citit sau de cumpărat. Ar fi vrut să-i spună cărţii de lângă ea, că văzuse acum câteva seri ceva mai special, ceva ce se pare că le-ar face concurenţă serioasă, ei şi cărţii celei vechi şi atât de iubite de stăpână.

Cartea însă, nu spunea nimic. Îşi păstra pentru ea toate cuvintele, şi aştepta momentul când stăpâna o va deschide din nou, pentru a-i desfăşura în faţă superbe imagini, pentru a-i stârni emoţii intense, pentru a trăi împreună clipe de neuitat, filă cu filă, rând cu rând, literă cu literă. Ştia prea bine că nimeni nu poate trece prin viaţă fără ea, fără toate poveştile ei de iubire, fără romanele ei scrise sub veacuri trecute sau contemporane, fără poeziile prelinse din ea, seducătoare şi îndrăgostite, fără aventurile pe care oricine le citea, le trăia împreună cu personajele ce se desprindeau parcă dintre filele cărţii, povestindu-şi ele însele întâmplările fantastice prin care treceau.

Dar, în acea dimineaţă, se întâmplă ceva nemaivăzut. Lăngă cele două personaje, stăpâna aşeză cu multă grijă un alt gen de tabletă, destul de asemănătoare cu cea care se simţise până acum foarte importantă şi unică, acolo pe raftul noptierei. Era ceva mai mică decât ea, avea doar 6 inch, faţă de cei 7 de care era foarte mândră a noastră tabletă. Aceasta îi dădu imediat un ghiont virtual cărţii, strigând disperată spre ea:

– Trezeşte-te! Uite cine a venit! Cine este? Trebuie să aflăm urgent. Mor de curiozitate. Pare a fi ceva între mine şi tine, pentru că am reuşit să citesc puţin şi am văzut că scrie pe ea eBook. Cred că este exact cea la care se uita stăpâna în acel magazin online. Să ştii că eu nu accept să-mi facă nimeni concurenţă aici, indiferent de cât de deosebit ar arăta. Tu n-ai decât să taci eu o să îi arăt cine sunt şi că nimeni nu-mi poate lua locul în sufletul stăpânei.

kindle

– Bună dimineaţa, şopti timidă noua sosită. Şi bine v-am găsit. Sper să nu vă supăraţi dar de acum voi locui şi eu aici, pe acelaşi raft cu voi. Dar să mă prezint, mă numesc eBook Reader Kindle Wi-Fi, şi sunt tot un fel de tabletă, ca şi tine, dar şi un fel de carte, ca şi tine, numai că electronică,  vorbi cu cele două colocatare domnişoara eBook.

– S-o crezi tu că e o dimineaţă bună. Ca să fi fost bună trebuia să-ţi vezi de treaba ta şi să nu vii aici să ne invadezi spaţiul nostru atât de intim şi plăcut, în care noi două nu ne concurăm niciodată una pe cealaltă, fiecare având rolul ei bine stabilit. Dar nu-mi fac probleme,  nu cred că eşti tu în stare de mare lucru, aşa mititică cum eşti şi cu ecranul ăla ciudat, cu butoanele tale aşezate anormal, şi pe stânga şi pe dreapta. Ia spune-ne tu ce poate să facă stăpâna cu tine…

– Păi ce să spun? Sunt mititică şi subţire pentru a fi uşor de ţinut în mână chiar şi ore întregi. Am doar 170 de grame şi doar 8,7 mm grosime. Cele două butoane pentru întoarcerea filelor sunt special aşezate pe ambele părţi pentru a putea fi ţinută cu o singură mână, paginile fiind derulate cu uşurinţă astfel.

– Bine, bine, asta am înţeles, dar ce e cu ecranul ăla ciudat, sunt sigură că e mult mai obositor decât minunatul meu LCD

– Hmmm, ecranul meu foloseşte cerneala, ca şi cartea de lângă noi.

– Ei asta-i bună, ce prostie e asta, tu nu ai cum să ai cerneală pe ecran. Mai ştim şi noi ceva tehnologie, crezi că poţi să ne prosteşti aşa pe faţă?

– Ştiu că pare incredibil, dar eu am un  ecran E Ink, iar tehnologia E Ink foloseşte cerneala clasică pentru a afişa un text similar celui întâlnit într-o carte printată. Ecranul meu poate fi chiar confundat cu o filă de carte, fiind extrem de asemănător cu ea şi se citeşte exact ca o hârtie reală. Ştiu că te vei simţi jignită dar trebuie să-ţi spun că eu pot fi citită oricând, chiar şi seara la culcare, fără a apărea vreo oboseală a ochilor, aşa cum se întâmplă la ecranele LCD ca al tău. Ca să nu mai spun că ecranul meu, Kindle, reflectă lumina precum hârtia obişnuită, eliminând reflexiile întâlnite în cazul ecranelor LCD. Eu pot fi folosită pentru citit atât afară, la lumina soarelui, cât şi aici în dormitor. Ceea ce în cazul tău nu prea e valabil…. Şi chiar mai mult de atât eu nu am o tehnologie E Ink obişnuită ci una E Ink Pearl care face să am un contrast cu 50% mai bun. De fapt, eu mă asemăn mai mult cu ea, cartea, decât cu tine.

– Uite, ştii ceva, eu zic să termini cu prostiile astea. Cum să te asemeni mai mult cu ea? Nu vezi că arăţi exact ca mine? Ai baterie, te hrăneşti cu electricitate, şi sigur consumi o grămadă şi te descarci în 2-3 zile. Eu sunt foarte mândră de bateria mea, care ţine foarte mult. Bine, asta dacă nu încap pe mâinile fiului stăpânei, care în câteva ore îmi epuizează toate resursele cu jocurile lui. Şi pun pariu că te şi încălzeşti teribil când eşti folosită aşa cu orele, cum zici tu.

– Din păcate pentru tine nici aici nu ai dreptate. Da, am şi eu o baterie, e firesc. Dar cerneala mea electronică nu necesită electricitate pentru a menţine o pagină de text pe ecran. Ştii cât se poate citi pe mine cu doar o singură încărcare? Până la o lună. Sper că ţi-e clar acum. Şi evident că nu mă încălzesc deloc. Şi ca să încheiem discuţia asta o să-ţi mai spun doar că pe mine poţi să mareşti sau să micşorezi fontul în 8 pasi, în funcţie de preferinţe. Şi că poţi căuta o frază sau un cuvânt într-o carte, într-o librărie sau pe o pagină WEB foarte simplu şi rapid scriind fraza sau cuvântul pe care doreşti să îl găseşti, iar eu îţi voi afişa de urgenţă toate rezultatele. Şi memorez chiar şi pagina la care ai rămas chiar dacă ai şters cartea respectivă.

– Bine. Am înţeles. Eşti o carte electronică şi ai o grămadă de facilităţi. Sunt sigură că ai costat o avere, dar măcar pare că stăpâna va fi mulţumită de tine.

– Nu e chiar aşa. Preţul meu este mic comparativ cu calităţile pe care le am. Şi chiar nu mă laud. Mai ales că pe site-ul de pe care am fost achiziţionată sunt o mulţime de oferte, preţul meu fiind redus cu aproape 100 de lei, de la 389 lei la 299 lei. Nu e chiar o avere, nu-i aşa? Iar plăcerea cititului, oriunde s-ar afla, şi numărul infinit de cărţi care pot fi accesate cu ajutorul meu, cu siguranţă o vor bucura enorm pe stăpâna noastră. Abia aşteaptă să meargă în concediu, am auzit-o eu când îi povestea unei prietene. Nu va mai fi nevoită să care după ea cărţile preferate, iar acolo pe plajă, în timp ce se va bronza, va citi cu cea mai mare plăcere orice îşi doreşte. Şi va face asta cu stil.

kindle-wi-fi

– Bun am înţeles şi asta. Deci eşti ieftină şi mai ai şi stil. Atunci ce importanţă mai au cărţile, aşa cum avea ea, vecina noastră, până acum? Nimeni nu le va mai iubi, nu le va mai dori, vor fi desuete şi vor muri de tristeţe fiind uitate de toţi.

– Nu este deloc aşa. Cum am fi putut exista noi, toate eBook-urile din lume, dacă nu ar fi existat mai întâi ele, cărţile tipărite? Cine ar fi avut nevoie de noi, dacă nu ar fi învăţat gustul bun al cititului, parcurgând mai întâi cărţile pe hărtie? Ce conţinut am fi transmis noi, dacă pe ele nu le-ar fi scris şi tipărit altcineva înainte? Noi, eBook-urile, nu suntem altceva decât un alt mod de a citi, mai uşor, mai comod, oriunde, în metrou sau în tren, în pauza de cafea, sau în parc în timp ce copilul se joacă, având la dispoziţie o întreagă bibliotecă virtuală. Am tot respectul pentru ea, cartea de lângă noi.

Iar cartea îşi înfoie paginile, fericită că încă o dată, a fost apreciată pentru tot ceea ce a făcut şi face pentru omenire şi pentru fiecare individ în parte, putând fi citită de acum, mult mai uşor şi plăcut de pe acest frumos eBook Reader Kindle Wi-Fi.

Articol scris pentru cea de-a cincea probă a competiţiei Spring SuperBlog 2014.

24 thoughts on “Plăcerea cititului

  1. Zilele trecute am primit si eu un Kindle Paperwhite de care sunt extrem de incantata. E adevarat, poti citi cat vrei, fara sa iti oboseasca ochii, sunt o multime de functii pe care sunt convinsa ca inca nu le-am descoperit. NU m-am prins cum e cu Amazon, cu cumparatul cartilor, dar o sa aflu si asta.

    Spor la citit!

  2. Bun articolul! Mai mult decat reclama: e poveste! O poveste care m-a facut sa trec gadgetu’ pe wish list. Ca sa fie si checked 🙂 pe lista aia poate pe site-ul vanzatorului o sa gasesc si un link catre cel al producatorului…

  3. Foarte plăcută povestioara ta. Poate fi luată și ca o pildă. Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa e paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate. Felicitări pentru articol. 🙂

  4. Frumoasă povestea ta. Eu am un Kindle Touch de care nu mă despart niciodată, mă însoţeşte peste tot, în drum spre muncă, prin parcuri, în vacanţe. Din toate gadget-urile, Kindle mi se pare cel mai extraordinar, e o adevărată comoară pentru mine!

  5. Inainte citeam foarte multe carti in format clasic, acum, cumpar cartea in format electronic si o iau cu mine peste tot. Pe telefon, tableta sau computer. Oricum, experienta e mai frumoasa cand citesti dintr-o carte clasica.

  6. Intr-adevar un ebook este mai practic, cel putin in opinia mea poti sa-l tii in diferite pozitii fara sa-ti fie frica ca indoi foile sau se desprind foile. In plus te poti pune si cu burta pe el, poti sa dormi cu capul pe el sau sa-l bagi sub perna, ca nu pateste nimic nici macar nu se sifoneaza vreo foaie 🙂
    Are totusi si un dezavantaj nu se pot face cornete dintr-un ebook asa ca n-o sa aiba trecere la colorati si manelisti :))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *