Am auzit o secundă cum trecea
Soarele îşi asculta şi el o rază
Dar n-o auzea
Furnicile cărau în spate câte-un vis pierdut
Te-am aşteptat o secundă sau două
Dar n-ai apărut.
Farmacia luminii s-a predat târziu
Noaptea a căzut din cer
Melancoliu
Tu m-ai întrebat, de ce secundele le-ascult
Eu nu ţi-am răspuns
Căci orele le ascultam mai mult.
“Şi unde se duceau furnicile cu visul pierdut?” Întrebarea mea suna o secundă, sau două apoi se pierdea în ore de aşteptare!
Semnat: un prizonier în farmacia luminii
Faceau provizii, sa aiba la iarna cand sunt noptile lungi…. Sper ca m-am incadrat cu raspunsul in secunda ta 🙂
Un vis pierdut pentru la iarnă în nopţile lungi pare un coşmar!
De ce?
E un vis pe care un altul l-a pierdul si cineva s-a gandit sa-l puna bine, sa-l poata visa in noptile de iarna 🙂
Foarte frumoasă poezia dar eu nu am pic de inspiaţie, mă încearcă o răceală!
E sezonul gripelor, si baiatul meu e putin racit.
Frumoasa versuri ! 🙂
FURNICUTA cea plapanda,
Toata ziua roboteste
Si desi mereu colinda
Nicicând ea nu oboseste !!! 🙂 🙂 🙂
http://youtu.be/g4tmavYeDRA
Sa ai parte de o primavara frumoasa !
Aliosa.
Multumesc mult Aliosa.
Frumoasă poezie.
O zi minunată îți doresc !
Si eu tie! 🙂