Copiii și comunitatea

Astăzi vreau să vorbim despre copiii noştri, despre felul cum putem să îi ajutăm, noi şi societatea, să fie mai pregătiţi pentru viaţă şi să se integreze cu uşurinţă în comunitate la terminarea şcolii. Tema aceasta este dată de una din probele Spring SuperBlog 2014 şi este sponsorizată de Reeija, magazin online care oferă genti piele de cea mai bună calitate.

Nu există eveniment mai important, mai impresionant, mai covârșitor și care schimbă complet și pentru totdeauna modul de viață, de gândire și de simțire al oamenilor decât venirea pe lume a unui copil. Sau intrarea lui în familie, prin adopție, la diferite vârste (al meu a venit când avea doi ani și jumătate). Vreme de mulți ani după acest eveniment, scopul părinților va fi transformarea treptată a micului dar primit de la Dumnezeu într-un adult responsabil, educat, cu principii morale sănătoase, care să se integreze în societate și să-și găsească propria cale, plină de împliniri și satisfacții. De ce au cel mai mult nevoie copii pe calea evoluției lor? De dragoste. Părinții care vor ști să le ofere toată dragostea lor, chiar dacă vor exista și unele lipsuri materiale, vor forma din copiii lor niște adulți compleți, lipsiți de frustrări, care vor ști la rândul lor să dăruiască iubire. O familie în care iubirea și respectul reciproc sunt la rang de lege, în care membrii ei se sprijină unii pe alții, în care munca este apreciată și responsabilitățile sunt distribuite în funcție de puterile fiecăruia, va crea un cadru propice pentru dezvoltarea armonioasă a copilului.

Întotdeauna am considerat că, pentru a fi un adult împlinit, cu bucurie de a trăi, apt pentru a fi util ţie şi societăţii, este vital să poţi face ceea ce este potrivit pentru tine, ceea ce îţi place cu adevărat şi te motivează. Suntem diferiţi, iar copii noştri la fel. Societatea însă, are nevoie de noi, așa cum suntem, de fiecare în parte, pentru că împreună creăm un tablou complet.  Fiecare este înclinat spre ceva anume, are un talent ascuns sau dispune de abilităţi deosebite. Noi, părinţii, şcoala, societatea civilă, trebuie să găsim împreună metode prin care aceste talente să fie descoperite, iar copii  să fie îndrumaţi spre şcoli şi licee adecvate profilului lor interior, spre activităţi extraşcolare care să îi ajute să dezvolte în ei acele calităţi native.

Toate acestea s-ar putea face prin intermediul unor asociaţii sau fundaţii, care ar antrena lângă ei profesori, asociaţii profesionale, sportive, culturale, reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ şi chiar ai unor societăţi comerciale interesate să aibă în viitor angajaţi motivați și bine pregătiţi. Călăuziţi şi îndrumaţi în acest mod, copii ar urma cursurile şcolii cu plăcere, învăţând, în afară de materiile de bază, ceea ce le place, ar avea modele de urmat din rândul unor oameni care au avut performanţe deosebite în aria interesului lor și ar putea avea chiar contacte directe cu ei, sau cu instituții de renume din țară sau străinătate, care să îi facă pe copii să-și contureze în minte un viitor clar definit în acel domeniu. Şi ar deveni nişte adulţi fericiţi, care nu ar considera munca de zi cu zi o corvoadă ci o plăcere, fără frustrări şi suferinţe interioare. Făcând ceea ce le place satisfacţiile vor fi uriaşe, iar utilitatea lor în cadrul comunității va fi mult sporită.

O altă idee, este crearea unor centre şcolare, în care copii să aibă posibilitatea să pună în practică anumite proiecte, ale lor sau ale colegilor lor. Şcoala românească este axată în mod special pe învăţarea de către elevi a unor cunoştinţe teoretice, fără să le permită acestora participarea efectivă la unele aplicaţii practice, apropiate de ceea ce se petrece în viaţa reală. Astfel de aplicaţii, din domenii de interes pentru ei precum, IT, teatru, geografie, protecția mediului, îngrijirea florilor, etc., le-ar dezvolta copiilor spiritul de iniţiativă, capacitatea de comunicare cu ceilalţi, integrarea într-o echipă şi colaborarea în atingerea unor obiective comune. Abilităţi esenţiale în viitoarea lor viaţă de adult. În plus, ar diminua gradul de însingurare, extrem de periculos pentru copii din ziua de astăzi, care sunt mult mai atrași de calculator sau tabletă decât de activitățile, fie ele și recreative, desfășurate în comun.

De exemplu, unul dintre copii, ar putea avea ideea trasării unei hărți a parcului în care se joacă el și colegii lui. Existând astfel de centre în care copii lucrează împreună, ar putea să realizeze acest lucru, iar următoarea zi când ar merge în parc, în loc să se împingă unii pe alții ar putea căuta împreună modalități concrete de a pune în practică acest proiect. Sub îndrumarea unui profesor, copii ar putea fi stimulați chiar să spună care sunt nemulțumirile lor legate de acel parc, și să propună unele modificări care să facă joaca lor acolo mai sigură și mai plăcută. Într-o zi, băiatul meu care are 8 ani, a observat că un copil a căzut de pe bicicletă, când acesta mergea pe pista special amenajată și a fost foarte aproape să cadă cu capul de bordura foarte înaltă a acestei piste. Băiatul meu a sesizat atunci că acele borduri ar trebui desființate fiind un pericol pentru el și ceilalți copii. Dacă acest mini proiect ar putea ajunge și la factorii de răspundere din primărie, dus chiar de către echipa de copii împreună cu coordonatorul lor, și dacă acesta ar fi și aplicat, ar fi absolut minunat și foarte motivant pentru copii, care ar înțelege astfel că împreună pot face lucruri la care nu s-au gândit niciodată că ar fi posibile. Iar contactul direct cu autoritățile locale le-ar dezvolta simțul civic și responsabilitatea față de tot ceea ce reprezintă mediul în care trăiesc.

Problema dezvoltării armonioase a copiilor și a pregătirii lor pentru a fi utili comunității este desigur mult mai complexă. Societatea însăși, fiind una suferindă, lipsită de valori morale, în care vulgarul și lipsa de educație sunt considerate valori, unde adevărata cultură  nu mai este prețuită iar sistemul de învățământ total inadecvat nu reușește să atragă copii oferindu-le posibilitatea unei manifestări plenare, este foarte greu să găsești soluții reale. Chiar dacă ai reuși să implici elevii în niște proiecte frumoase și benefice, contacul cu lumea reală, bombardamentul mass-mediei cu desene animate violente și cu emisiuni de cea mai proastă calitate, ridicarea la rang de vedete a unor personaje lipsite de orice valoare morală sau educativă, va face extrem de dificil acest demers. Dar nu imposibil. Schimbarea poate veni treptat dinspre interior spre exterior, dinspre mic înspre mare, de la acțiuni aparent singulare, care unite între ele ar putea realiza, în timp, un mediu social adecvat pentru ca noua generație de elevi, începând cu cei din clasa întâia (cum este și al meu), dar și cu cei mai mari,  să nu mai fie încă o generație pierdută, ci una câștigată pentru noi toți și pentru întreaga societate.

8 thoughts on “Copiii și comunitatea

  1. sunt foarte multi factori care influenteaza dezvoltarea copiilor! connsider ca foarte important este sa fim aproape de ei, sa le urmarim evolutia, sa ne implicam in asa fel incat sa nu simta acest lucru, sa-i apropiem emotional de noi, sa existe pe langa relatia parinte-copil si relatia de prietenie….e nevoie si de noroc:))…este nevoie de multa truda pentru un rezultat asa cum oricine si-ar dori!

    • Meseria de parinte este cea mai grea din lume… si cu totii ne dorim sa o facem cat mai bine. Dar nu depinde numai de noi. Societatea ar trebui sa ne ajute, prin mecanisme bune si functionale, precum sistemul de invatamant, asigurarea locurilor de munca la terminarea scolii, etc, etc…. sa completeze astfel ceea ce oferim noi copiilor nostri.

  2. Eu cred că ideea cu participarea copiilor prin proiecte proprii este foarte utilă, atât pentru copii cât și pentru societate. Numai așa aceștia pot fi stimulați în dezvoltarea lor creatoare, să simtă că sunt utili, că părerea lor contează și, să-și poată pune în valoare cunoștințele acumulate în școală – conștientizând astfel că școala este motorul dezvoltării personale și al societății în general. Bun articol, mai aștept și altele, cel puțin la fel de valorase. 🙂

  3. Pingback: Ucraina şi Crimeea stabilesc soarta omenirii în viitor.

  4. Pingback: Ucraina o rupe de tot cu Rusia! Atenţie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *