Sunt goală de emoţii
S-au răspândit încet la asfinţit
Chemate de-o inimă tristă
La umbra stelelor au aţipit.
Sunt goală de cuvinte
Prea multe am scris, prea multe am vorbit
Tăcerile îmi cresc acum în minte
Până şi gândurile au obosit.
Sunt goală de înţelesuri
Nu ştiu, nu pot, nu-ncerc să mă cuprind
Răspunsurile nu vor să m-asculte
Simt întrebările zâmbind.
Sunt goală de visare
În stranii nopţi nu dorm ci mă scufund
Sunt pline de emoţii, gânduri şi-nţelesuri
Nu pot de ele să m-ascund.
Superb! ♥
Multumesc mult Loredana.
Foarte frumos ai spus…
Multumesc Iustina…
Unde sunt emoţii… cu siguranţă sunt şi vise!
Da, si cuvinte.
Ştiu, emoţiile mai aţipesc, dar ce te faci când se trezesc? 🙂
Dai piept cu ele si vezi care e mai tare :))