Vis de superblogger

O ireală primăvară se năştea tăcut

Mai susura un vânt alene, un strop de ploaie cădea abătut

Corăbii de hârtie rătăceau în asfinţit

Purtau un gând dintr-un cuvânt pierdut în ele, ce n-a mai amuţit.

Era un dor sau poate o întrebare

Sau un răspuns uitat, senin ca o îmbrăţişare

Prea strânsă, prea adâncă, prea de neuitat

Ce sufletul mi l-a umplut de atunci neîncetat.

Un SuperBlog părea că ar putea să fie

Unul cum n-a mai fost şi nici n-o să mai vie

Un SuperBlog de primăvară unicat

Cine-ar putea să-l uite…. prea ar fi păcat.

Şi sexul slab era majoritar se pare

Cu tinereţe, vioiciune şi elan, şi creativitatea din dotare

Nimic ne mă putea opri să fiu acolo

Urma să scriu romane precum Paulo Coelho.

De la mnealui am învăţat să scriu continuu

Urma o lună în care să mă manifest ubicuu

Pe blog, pe SuperBlog, acasă, la serviciu

Eu peste tot cream poveşti în gând. A devenit un viciu.

Un soi de Robin Hood visam că sunt şi trează

Ce mă luptam cu 13 sponsori, deh… mă credeam vitează

Dar mi-a trecut rapid, chiar de la prima notă

Din următoarele am construit o asimptotă

Ce lega miezul dulce dintr-un kil de lapte

De un deodorant ce fâsâia în parfumate şoapte.

Visam că mă mărit, sau era coşmar oare

Aveam o casă cam bolnavă, tristă tare

Noroc cu kindle că puteam citi perpetuu

Mai ales când tuna ca la Sfântul Petru.

O Shakti mă visam şi aveam nume de zeiţă

Frumoasă pe interior, că de-altfel nici nu eram vreo actriţă

Puţin cam durdulie, dar cu lime eu slăbeam frenetic

Mai beam şi câte-un ceai. Din ăla diuretic.

Şi îmi doream nespus s-ajung la Santorini

Într-o de neuitat vacanţă, ca să mă fac bine

La teatru evreiesc mă întâlneam cu Maia

Dar n-am ajuns decât pe la Strehaia.

Aveam în geantă un proiect pentru comunitate

Copiii să-i ajut, urma să trec la fapte

Fetiţele prinţese să le învăţ cum să devină

Băieţii se luptau cu Şoboraţii, zi lumină.

Şi ca să fie sănătoşi pe lume toţii copiii

Celule stem eu le recomandam părinţilor să ţie

Şi pentru asta navigam pe net cu o tabletă

Căci de-aş fi folosit un laptop eram desuetă.

La acel minunat hotel cu Paris Hilton m-am văzut în grabă

Era atât de ocupată, avea multă treabă

Şi m-am trezit atunci din visul de o seară

Când mi-a suflat în păr un vânt de primăvară.

A fost un vis sau mi s-a părut mie?

Dar se făcea că scriu cea mai frumoasă poezie

În care fiecare blogger partener îmi juriza cuvântul

Cel scris din suflet, chiar de îmi lipsea talentul.

O ireală primăvară a început

Deja doru de ea mă strânge, deşi nu a trecut

Mai e puţin, istorie până ce o să fie

Un vis frumos, păstrat mereu aici în poezie.

 

Erată

ireală corect Irealia pe numele ei Sorana Bordaș

sexul slab corect sexulslab pe nume Dana Lalici

mnealui corect ‘mnealui pe nume Christian Hertzug

Robin (Hood) corect Robintel pe numele lui Robin Molnar.

Articol scris pentru ultima proba a competitiei Spring SuperBlog 2014.

22 thoughts on “Vis de superblogger

  1. Azi am răsfoit puţin blogul tău, dar era suficient să citesc versurile tale că aş fi aflat repede ce, cum şi de ce …mi-e dor. Orice gust ai avea după acest tur de forţă, în mine e gustul mândriei că te ştiu atât de deosebită. O recapitulare şi un tot perfect e acest poem. Felicitări, dor! Gata? S-a bătut gongul de final? Între timp, m-am mutat definitiv pe wp. Ah, şi sunt în vacanţă. Zile bune îţi doresc şi ţie! Te îmbrăţişez!

  2. Dar si eu imi cream articolele in gand la serviciu, in timp ce mai gateam pentru clienti deliciu, si-mi pregateam articolele-n proza, speram s-ajung pe primul loc si-n poza!
    SSB s-a terminat! Sa ne fie de bine!

  3. Frumoasă ideea, frumoasă sinteza, dar, ah, versurile mai trebuiau lucrate, cizelate, de ce te-ai grăbit, sunt sigur că puteau să-ţi iasă mai bine…

  4. Pingback: Sut …si de la capat | Metafora buzz-ului

  5. Pingback: Cum mă văd alții, faza pe Spring SuperBlog 2014 | Fun | Robintel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *