Meşterul de seri

mesterul de seri

Meşterul de seri a obosit

Mai înalţă câte una, iscusit

Şi îi spune “Seara mea cea fără nume

Du-te şi te aşterne peste lume”.

Ea îmbracă straie răcoroase

Îşi prinde-n păr vreo două raze luminoase

Se însoţeşte cu un vânt uşor

Cheamă şi o lună-n ajutor.

Stelele se pun pe chicotit

Cica seara e un prinţ vrăjit

Nu poate să stea decât vreun ceas

Şi dispare fără bun rămas.

Să faci seri frumoase e un meşteşug

Să pui bucurie-n ele din belşug

Şi c-o mângâiere diafană

Să picuri un strop de dor de mamă.

Să găseşti aroma minunată

O culoare caldă, parfumată

Să faci liniştea să cânte o baladă

Să agăţi de-un vis o acoladă.

Meşterul de seri acum tu eşti

Poţi să o pictezi sau să îi scrii poveşti

Totul e să-ţi fie fericită

Şi să faci o inimă să se simtă iubită.

 

Anunț la mica publicitate

anunt mica publicitate

Are cineva Linişte de vânzare?

O cumpăr. Sau dau la schimb o îmbrăţişare

Eu am rătăcit-o pe a mea cândva

Cred c-am pus-o bine şi acum nu mai dau de ea.

 

Are cineva Răgaz de oferit

Îl primesc la mine că m-am tot grăbit

Să le fac pe toate, să la împlinesc

Fără să-mi rămână timp să Prețuiesc.

 

Are cineva un Zâmbet de prisos?

Să mi-l dea tot mie, să-l ofer prinos

Celui căruia viața i-a furat surâsul

I-a luat răsăritul lăsându-i apusul.

 

Are cineva Cuvinte de vândut?

Așezate-n rânduri de la început

Să fie atâtea cât să umple un gând

Cu Seninătate și Pace oricând.

 

Aș mai vrea Iubire să găsesc cândva

La mine în suflet, nu altundeva

Și oricât de multă aș dărui mereu

Să-mi trimită alta în dar, Dumnezeu.

 

 

Atâta ploaie

atata ploaie

De la atâta ploaie s-au înecat cuvinte

Nici curcubee nu mai cresc în ochii uzi

Chiar nici în minte

Gândurile nu mai au acea culoare

Pe care o strângeam avidă

Ca pe-o îmbrăţişare.

De la atâta ploaie am rătăcit cărarea

Urmele paşilor pierduţi s-au sters

Lăsând doar răsuflarea

Zilei de ieri trecând prin azi spre mâine

Unde mergeam?

De ce? Şi către cine?

De la atâta ploaie a obosit şi vântul

Norii-s prea grei, dar las` că s-o învârti

Sub ei pământul

Şi va veni în locul lor o rază împlinită

Şi-i voi zâmbi şi eu

Neobosită.

Unde-i apusul

apus ascuns

Unde-i apusul?

Norii l-au strâns ca nişte zale

Unele gri

Altele albe ca palmele tale

Ce au ascuns în ele răsăritul

Din ochii mei

Pierduţi, visând sfârşitul.

Unde-i apusul?

L-am căutat şi-n altă seară

Pe dinăuntru

Dar mai mult pe geam, afară

Se revărsase tot în ochi la tine

Eu îl sorbeam

Ca tu să te întorci când clipele-s puţine.

Unde-i apusul?

E orb

Sau orbi sunt ochii care

Nu-l mai privesc

Nu-i sunt întâmpinare

Celui ce vede zorii şi în apusul

Celui ce norii nu-i omoară visul.