Unde-i apusul

apus ascuns

Unde-i apusul?

Norii l-au strâns ca nişte zale

Unele gri

Altele albe ca palmele tale

Ce au ascuns în ele răsăritul

Din ochii mei

Pierduţi, visând sfârşitul.

Unde-i apusul?

L-am căutat şi-n altă seară

Pe dinăuntru

Dar mai mult pe geam, afară

Se revărsase tot în ochi la tine

Eu îl sorbeam

Ca tu să te întorci când clipele-s puţine.

Unde-i apusul?

E orb

Sau orbi sunt ochii care

Nu-l mai privesc

Nu-i sunt întâmpinare

Celui ce vede zorii şi în apusul

Celui ce norii nu-i omoară visul.

13 Replies to “Unde-i apusul”

  1. Ce-ai patit Printesa iarasi e numai gri in jurul tau?!!…Rostul tau e rasaritul si nu apusul Atena, sunt
    convins de asta!

  2. “Celui ce vede zorii şi în apusul
    Celui ce norii nu-i omoară visul.”

    Norii nu omoară visuri
    Ci le poartă, le şi plimbă
    Să tremure un pic de frică

    Oare poţi cădea pe jos
    De pe norul cel pufos???

        1. Multumesc de-a ta iertare
          Dar raspund la intrebare
          Norul cel pufos de vrei
          Sa te tina pan la trei
          Tre sa fii cu capu-n el
          Dar piciorul, frumusel
          Sa iti fie pe pamant
          Nu te lasi purtat de vant 🙂

  3. …apusul? Nu-mi amintesc decât că ar trebui să fie pe aici, pe undeva. Cred că am nevoie de un răsărit, mai întâi. La mine e gri. La tine sunt cuvinte frumoase…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *