Atâta ploaie

atata ploaie

De la atâta ploaie s-au înecat cuvinte

Nici curcubee nu mai cresc în ochii uzi

Chiar nici în minte

Gândurile nu mai au acea culoare

Pe care o strângeam avidă

Ca pe-o îmbrăţişare.

De la atâta ploaie am rătăcit cărarea

Urmele paşilor pierduţi s-au sters

Lăsând doar răsuflarea

Zilei de ieri trecând prin azi spre mâine

Unde mergeam?

De ce? Şi către cine?

De la atâta ploaie a obosit şi vântul

Norii-s prea grei, dar las` că s-o învârti

Sub ei pământul

Şi va veni în locul lor o rază împlinită

Şi-i voi zâmbi şi eu

Neobosită.

10 Replies to “Atâta ploaie”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *