Rafale

 

Plouă-n rafale peste-un asfinţit

Gândul mi-e stins, de ieri nefericit

Norii-s aici, o mână de întind

Ce simplu în braţe pot să îi cuprind.

 

Plouă-n rafele reci de primăveri

Ca răzbunarea zilelor de ieri

Timpul e ud, nici el nu s-a ferit

De clipa ploii ce m-a cucerit.

 

Plouă-n rafale, revărsări de dor

E vremea lacrimilor care mor

Are un nume? M-am tot întrebat

Ploaia aceasta care a înviat…

 

Plouă-n rafale dincolo de vis

Se scutură iar floarea de cais

Plouă cu simţuri răscolite-n vânt

Plouă-n rafale grele de cuvânt.

Timpul ploii

parca sunt ani

Parcă sunt săptămâni

Sărutul soarelui de când eu l-am uitat

Îmbrăţişarea ploii visul mi-a întinat

Parcă sunt săptămâni

De când din rădăcini seva mi s-a prelins

Prin venele prea grele de abis.

Parcă sunt luni

Adânci ca depărtările din noi

De când din nori a curs necontenit şuvoi

Parcă sunt luni

Albastre ca un infinit, de când

Cu mângâierea ta nu m-am mai întâlnit.

Parcă sunt ani

De când penelul într-o stea îl înmuiam

Luna parcă în suflet o chemam

Parcă sunt ani

De când e timpul ploii să-mi spună poveşti

Parcă sunt ani de când erai şi nu mai eşti.

Senzaţii

Vibraţii

Fabricând senzaţii

Ameţitoare aberaţii

Secunde încărcate-n graţii.

 

Atingeri

De aripi de înger

Istovitoarele înfrângeri

A inimilor calde frângeri.

 

Hotare

Tu nor pe cer eu val de mare

Tu dimineţi, eu înserare

Eu un parfum, tu o culoare.

Gând în ploaie

gand in ploaie

Ploaia asta îmi atinge inima

A căzut mai jos cu două coaste

Şi e grea

Mă întreb

O fi de la oftat

Sau de la mult dor ce-a adunat?

 

Ploaia asta îmi înalţ-un gând

Creşte ca un fir de iarbă

Mai plăpând

Mă întreb

Pe tine te-a atins cumva

Dorul de atunci… cândva?

 

Ploaia asta cade neîntrebată

Peste a mea chemare

Nechemată

Mă întreb

Ai vrea să îmi aduci

Picătura ploii de atunci?

 

Ploaia asta e numai pentru mine

Îmi alunecă apatică

Prin vine

Mă întreb

Pe tine care ploaie te-a udat

Inima nu ţi-a atins-o. Şi-ai uitat.