Cititorului

cititorul de cuvinte

Cititorul de cuvinte

Cred că mi-a umblat prin minte

Şi-a găsit un vis pierdut

Nu mai ştiu când l-am avut.

 

Poate însă a înmugurit

Printre rânduri s-a ivit

Şi-a crescut, fior, spre stele

Închinându-se la ele.

 

S-a topit într-un cuvânt

A curs râuri pe pământ

S-a înălţat din ploaia care

L-a iubit, i-a dat culoare.

 

Cititorul de cuvinte

L-a întâlnit la el în minte

L-a hrănit cu al lui dor

I-a dat aripi, i-a dat zbor.

 

Cititorule tu ştii

Să citeşti în vorbe vii

Mă primeşti în gând la tine

Nu mă ştii, dar eşti cu mine.