Nu înţeleg

castan

Nu înţeleg albastrul

Ce s-a întins avar

Pe cer şi-n ochii care

Mi-au devenit altar

M-aş închina la stele

Dar prea tăcute cad

În bezna dintre ele

Privirea o să-mi scald.

 

Nu înţeleg firescul

Din floarea de castan

Ce a umplut cu sila

Candoarea unui ram

M-aş închina la lună

Aş lua-o de pe cer

Ca să mi-o fac icoană

Răsari, şi o să sper.

 

Nu înţeleg o rază

Ce vrea cu dinadins

Să lumineze dorul

Ce clipa mi-a atins

M-aş închina la soare

Apus de n-ar mai fi

Ţi-aş cere o sărutare

În fiecare zi.