Zbor spre mâine

zbor

M-aş căţăra pe un nor

Navă atinsă de zbor

Cu lacrimi calde-aş ploua

Pe chipul şi mâna ta.

 

Zarea chemată şi ea

Aproape de tine vrea

Acolo este aici

Clipele sunt iarăşi mici.

 

Tace fanfara de ploi

Cântece se-aud în noi

Muzica ta s-o ascult

Fereastră spre mai demult.

 

Liniştea de ar tăcea

Să o cuprind eu aş vrea

În tine să strig doar un dor

Ca norul mâine să zbor.

 

Noaptea ploilor

noaptea ploilor

Îmbrăţişarea nopţilor e oarbă

Făgăduinţa liniştii nu-mi e deajuns

Luminii îi cer ploaia să o soarbă

Dar întunericul e iarăşi mai presus.

 

Stelele cad în ropote nocturne

Le smulge ploaia din adâncul cenuşiu

Râuri născute din sclipiri saturne

Curg pe sub genele pământului cel viu.

 

Urgia ploii sapă defilee

În bezna gândurilor ce s-au prăbuşit

Cu ritm de cadenţată epopee

Ce prevestește revărsări fără sfârșit.

 

În noaptea ploilor sunt scufundată

Tristeţea îmi atârnă la gât colier

Zale de gânduri ce s-or rupe-odată

În nopți încântătoare pline de mister.