M-aş căţăra pe un nor
Navă atinsă de zbor
Cu lacrimi calde-aş ploua
Pe chipul şi mâna ta.
Zarea chemată şi ea
Aproape de tine vrea
Acolo este aici
Clipele sunt iarăşi mici.
Tace fanfara de ploi
Cântece se-aud în noi
Muzica ta s-o ascult
Fereastră spre mai demult.
Liniştea de ar tăcea
Să o cuprind eu aş vrea
În tine să strig doar un dor
Ca norul mâine să zbor.
Îmbrăţişarea nopţilor e oarbă
Făgăduinţa liniştii nu-mi e deajuns
Luminii îi cer ploaia să o soarbă
Dar întunericul e iarăşi mai presus.
Stelele cad în ropote nocturne
Le smulge ploaia din adâncul cenuşiu
Râuri născute din sclipiri saturne
Curg pe sub genele pământului cel viu.
Urgia ploii sapă defilee
În bezna gândurilor ce s-au prăbuşit
Cu ritm de cadenţată epopee
Ce prevestește revărsări fără sfârșit.
În noaptea ploilor sunt scufundată
Tristeţea îmi atârnă la gât colier
Zale de gânduri ce s-or rupe-odată
În nopți încântătoare pline de mister.
