Seară albastră
Te-ai născut din mine
Sau eu din tine sufletul îmi trag
Mă înconjori
Cu blânde adieri divine
Nu vreau să treci acum al nopţii prag.
Te-ai revărsat
Ca valul peste mare
Fantasme de culoare ai creat
M-ai împlinit
Într-un surâs de floare
Cu liniştea cuvintelor m-ai mângâiat.
Seară albastră
Eşti vraja ce mă leagă
Cu strune de vioară de-un adânc oftat
Frumoasă
Ca o zbatere de pleoape
Eşti seara-n care gândul a încetat.
Nu exista sa existe
Cetateni cu fetze triste
…………
Poezie proletcultista
Si cu nasul in batiste :))
..”sau eu din tine sufletul îmi trag”. Minunat ai grăit.
Uneori adunăm culoarea din zile, momentele ei şi ne bucurăm de ea; alteori…doar alb -negru mi-e gândul…Se simte…vara…
Gandul meu e mereu colorat… de regula in albastru 🙂
“Eşti seara-n care gândul a încetat.”
După o noapte albastră
Te rog fii serioasă!
Scuze, am greşit m-am legat de Cotabiţă!
Sunt foarte serioasa 🙂