Cititorului

cititorul de cuvinte

Cititorul de cuvinte

Cred că mi-a umblat prin minte

Şi-a găsit un vis pierdut

Nu mai ştiu când l-am avut.

 

Poate însă a înmugurit

Printre rânduri s-a ivit

Şi-a crescut, fior, spre stele

Închinându-se la ele.

 

S-a topit într-un cuvânt

A curs râuri pe pământ

S-a înălţat din ploaia care

L-a iubit, i-a dat culoare.

 

Cititorul de cuvinte

L-a întâlnit la el în minte

L-a hrănit cu al lui dor

I-a dat aripi, i-a dat zbor.

 

Cititorule tu ştii

Să citeşti în vorbe vii

Mă primeşti în gând la tine

Nu mă ştii, dar eşti cu mine.

 

Mirare

apus cristina

Sting un gând, altul se-nalţă

Cresc un dor, altul apune

O speranţă se împlineşte

Alta visul nu şi-l spune.

 

Mă privesc, oglindă nu e

Dincolo de chip să vadă

Cad în mine ca în ceaţă

Sufletul îmi e cascadă.

 

Mă întrec cu norul care

Şi-a vărsat ploaia albastră

Zbor cu fluturele care

A iubit floarea din glastră.

 

Rădăcinile mi-s smulse

Mă hrănesc doar cu lumina

Ce mi-o picură apusul.

Neînţeleasă îmi e vina.

 

O mirare mă cuprinde

Eu n-aş fi de n-ar fi norul

De n-ar fi cerul albastru

N-ar trăi în mine dorul.

 

Zilele astea

zilele astea

Zilele astea sunt din nou la fel

Se nasc, se scurg, se sting. Rotund inel

Istoria din ele să devină

O zi măcar. Doar una să rămână.

 

Zilele astea se prefac în ieri

Ca indigouri curg spre nicăieri

Un zâmbet nou chiar astăzi de s-ar naşte

Ar fi altfel. Şi lumea ar renaşte.

 

Zilele astea nu au niciun gând

Doar număra secundele trecând

Fiorul lor de l-ar trimite-n lume

Destinu-ar împlini. Şi-ar avea nume.

 

Zilele astea sunt tot ce avem

Le strângem în sertarei. Revedem

Doar una de-aş putea s-o iau cu mine

Ar fi aceea-n care am fost cu tine.

Să ne unim

sa ne unim luminile

Să ne unim luminile pierdute

Să împlinim destine neîncepute

Să creştem urma dorului în noi

Aşa spuneai, dar ochii îţi erau goi.

 

Să ne unim şi umbrele de vrei

Să ne plimbăm pe strada fără tei

Să stingem focul amintirilor de ieri

Aşa spuneai, privind spre nicăieri.

 

Să ne unim cu stele uneori

Să ne împlinim în cupa unei flori

Să ardem sub al soarelui izvor

Aşa spuneai, că visele nu dor.

 

Să ne unim culorile din noi

Eu albă, să mă colorezi apoi

Să ne unim cuvintele firesc

Să ne unim tăcerile, să le privim cum cresc.