Când m-a certat secunda pierdută fără rost
M-am întrebat ce vine după acel a fost
O alta, neînţeleasă, ce ţie ţi-o voi da
Să e prefaci, scânteie, în fericirea ta.
Când timpul nu mă iartă, de ani nesăţios
Arunc un pumn de clipe, strâng restul de pe jos
Şi mă întorc acolo unde zâmbeam uitând
Că zarul amintirii s-a răsucit căzând.
Când mă apasă vremea ce încă n-a venit
Reinventez secunde şi ani fără sfârşit
De le-aş păstra în mine, tu loc n-ai mai avea
Mai bine muritoare, dar nu-n inima ta.