Venit minus cheltuială egal fericire

siguranta fin

Într-o seară liniştită, pe o filă de buget

Sau, pentru că e la modă, în excel pe un gadget

Se întâlniră faţă-n faţă, privindu-se drept în ochi

Un el plin de aroganţă şi o ea cochetă foc

Ce pe loc se-ndrăgostiră, deh… contrariile atrag

Şi un cuplu ei făcură, cam puşi mereu pe arţag.

Pe el în chema Venitul şi era puţin fixist

De profesia-i prea mândru. Doar era economist.

Nu-i plăcea vorba prea multă, era sobru şi corect

Înscria în orice lună doar un rând în acel proiect

Dar unul ce-l făcea mândru că era scris cu sudoare

Bucurie, pasiune, hotărâre şi ardoare.

Din vocaţie-i era munca, dar voia să şi primească

Meritele cuvenite şi-n carieră să crească.

Ea se numea Cheltuiala, o domniţă delicată

Ce-ar fi stat numai la shopping, azi şi mâine, viaţa toată,

Era veselă, frumoasă, nici un fel de griji n-avea

Zilnic trebuia să iasă, la plimbare undeva.

Voia casă aranjată, voia haine şi maşini

Un concediu pe vreo coastă, bijuterii şi bikini.

Ca să nu se plictisească înscria în orice zi

În bugetul ce împreună cu Venitu-l construi

Câteva cifre acolo, măcar din obişnuinţă

Ca din mână să nu-şi iasă, fără pic de chibzuinţă.

siguranta fin

Şi iată că din scăderea între Venit şi Cheltuială

Rezultă progenitura numită Agoniseala

Dar când ea pierdea măsura şi uita a se opri

Nume ca Pierdere, Lipsă, păreau a se potrivi.

“Draga mea, nu se mai poate” îi spuse încet Venitul

“Vreau să fii mai cumpătată că ne paşte falimentul

Trebuie să fii atentă să nu te mai risipeşti

Şi s-alimentezi bugetul cu ce economiseşti

Când te duci la supermarket o listă tu să îţi faci

Cumperi ce-i de trebuinţă, pâine iei nu cozonaci

Şi nu umpli coşul dragă de parc-ar veni potopul

Eşti atentă, chibzuită, îţi urmăreşti cu grijă scopul

Nimic să nu ne lipsească, dar nici să nu aruncăm

Că dacă se mai repetă, eu îţi jur că divorţăm.”

“Ce-atâta economie, nu mai înţeleg nimic

Poate urci în ierarhie şi devii mai mare-un pic

Şi acoperim atuncea tot ce-am cheltuit în plus

Şi poate c-o să rămână chiar şi de un mic surplus”

Zise dulce Cheltuiala, cea mereu cu capu-n nori

“Cuvântul economie nu-l mai spune, îmi dă fiori.”

siguranta fin

“Să-ţi explic pe îndelete. Ai auzit de cost-control?

De facem o analiză, ai să vezi că spui… parol

Cheltuim prea mult pe rate, că maşină scumpă-ai vrut

Iar când am văzut factura la telefon am căzut

Am fost în concediu-n Malta, ţi-ai luat blană de vizon

Când am găsit eticheta am trecut pe cortizon.

De acuma înainte cheltuim mai cumpătat

Căci nici eu nu-s de elastic, sunt, să zicem, limitat

Să consumăm responsabil, mediul să îl protejăm

De vor veni zile negre, noi bani albi să adunăm.

Şi acea economie ce te sperie aşa tare

Inteligent investită se transformă-n ajutoare

Ce ne fac viaţa frumoasă. Dacă suntem cumpătaţi

Până hăt la bătrâneţe o să fim asiguraţi.

Şi gradul de multumire va fi mereu ascendent

Bunăstare, sănătate, scop în viaţă permanent

Visele vom împliniră cu iubire de-om trăi

Şi-a noastră progenitură, FERICIRE se va numi.”

12 Replies to “Venit minus cheltuială egal fericire”

  1. Absolut geniala poezia ! Felicitari persoanei care a scris poezia !
    Am zambit mult si bine 🙂
    Foarte inteligenta, punerea problemei in acest fel:)

  2. Sper ca nu este cazul sa ne raportam la proverbul ca “banii nu aduc fericirea …:)” Eu cred ca banii iti fac nefericirea mult mai suportabila …iar siguranta financiara este atat de placuta de nici nu-ti poti imagina!!!

    1. E drept ca in vremurile astea e greu măcar să-ţi imaginezi, darămite să şi ai siguranţă financiară. Tocami de accea trebuie să învăţăm să economisim.

Leave a Reply to Radu Thor Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *