Cerul din noi

apusuir 026

Mi s-a aşezat pe umăr un nor

Şoptindu-mi la ureche o ploaie

Pe celălalt mi s-a prelins un fulger

Rostogolind cuvinte aprinse

De dor.

Cerul mă privea mirat

Cine eram eu

De-i furasem norul

Sufletul şi dorul.

Inima atunci mi-am dezgolit

Sângerie ca un asfinţit

I-am deschis colivia de humă

Zbori, i-am zis, pasăre rănită

Zbori până la lună

Spune-i povestea ta

Povestea noastră

Cerul de noi poate azi

O să îşi amintească.

Mi s-a aşezat pe umăr un cer

Şi am plâns împreună cu el.