Balada timpului prescris

timp oprit

M-am oprit pentru o clipă

Mi-am pus timpul în rucsac

Cu gândul să-l iau cu mine

(Gând nebun şi gând posac)

Să îl car o viaţă-n spate

Chiar şi două dac-o fi

Să mă nasc încă o dată

Înainte de-a muri.

Şi cu timpul, el, rucsacul

Tot mai greu a devenit

Deşi m-am oprit adesea

Şi din el am cheltuit.

Mai scoteam câte o clipă

Să o dau pe întrebări

Mai făceam chiar și risipă

De secunde-îmbrățișări.

Treceam orele cu bacul

Peste râuri de iubiri

De umpleam cu lacrimi sacul

Transformate-n amintiri.

Dar în loc să fie moale

Şi uşor timpul rămas

El mă apăsa pe umeri

Şi la fiecare pas

Mă scufundam în nisipul

Ţărmului nevinovat

Întrebându-ma de-i timpul

Să renunţ a mai căra

Iubirea ce dă să moară

Ca într-un destin nescris

Clipa să-mi fie uşoară

Timpul astăzi l-am prescris.