Balada unei dureri

balada unei dureri

Sunt dureri de multe feluri

Împletite-n rugi la ceruri

De suflet, genunchi sau şale

De doar două palme goale.

Sunt dureri începătoare

Când nu ştii unde te doare

Ori e inima ori gândul

Că abia ţi-ai luat avântul

Să simţi zborul şi plutirea

Să te joci de-a fericirea

Ş-aripa s-a rupt în două

Şi de unde una nouă?

Iar o lacrimă ţâşneşte

De te-ntrebi de unde creşte

Sufletul îi e izvorul

Sau îţi plânge viitorul?

Sunt dureri pe vindecate

Cu blândeţe, bunătate

O pastilă de iubire

Face cât o nemurire.

Sunt dureri copilăroase

Alintate şi căpoase

Care trec c-o sărutare

Dată de un suflet mare.

Sunt dureri ce ţin cât roua

Sau cât primăvara neaua

La prima rază de soare

Nimica nu te mai doare.

Şi mai e durerea mea

E doar una, dar e grea

O alung şi ea nu pleacă

Îi mai arde şi de joacă

V-aţi ascunselea cu mine

Întrebarea “De ce”-mi vine

Să o pun la nesfârşit

Oare unde am greşit

Că i-am dat dorului apă

Să tot crească să se-ntreacă

Cu un munte şi c-o vale?

Şi nu-i durere de şale.

Te rog Doamne nu mi-o lua

M-am obişnuit cu ea

Şi de-o veni una nouă

O să mă doară cât două

Şi în loc de un genunchi

Ce-are apă de atunci

Sufletul o să mă doară

Pân` la prima pensioară

C-apoi grija va avea

Ponta, alta nu-mi mai dea 🙂