Timpul ploii

ploua in inimi

Azi m-a durut secunda care trece

Prea densă

Prea adâncă

Şi prea rece

Ochii au vrut să plângă

I-am lăsat

Buzele au tăcut

Nimic n-au întrebat.

Ploaia a umplut ora de afară

Prea densă

Prea adâncă

Şi amară

Norii au vrut să plângă

I-am lăsat

În suflet să-mi pătrundă

Fără de păcat.

Răbojul inimii a strâns cuvinte

Prea multe

Prea tăcute

Fără minte

De le-ar rosti pe toate

Într-o seară

Ar tot ploua, necontenit

Iar timpul, ar cere să moară.