Poezie nemuzicală

M-am născut fără vioară

Într-un august, mai pe seară

Muzele n-au vrut să-mi scrie

Epitaf, o poezie

Cu ritm vesel şi tenace

Să aibă pe vino-ncoace

Cu ritm legănat şi moale

Să te oprească din cale

Să îţi cânte la ureche

Despre suflete pereche

Să îţi cânte în surdină

Despre dragoste, nu vină.

M-am născut cu-n dor de verde

Într-un august care-şi pierde

Vara, dar nu vrea s-o uite

Prin noianul de cuvinte

Ce mi-au fost lăsate mie

Să le ţes, melancolie

Să le-nşir şi să le dărui

Numai celui ale cărui

Vise sunt ca ale mele

Înfiorate şi grele

Luminate de un soare

Împlinite de culoare

Infinite dar mărunte

Cât un cer sau un grăunte

Calde şi alintătoare

Cât un cer şi cât o mare.

M-am născut fără de minte

Într-un august de cuvinte

De mă arde-n suflet dorul

Să mă ierte cititorul.