Balada unui salahor

297959_293937447297125_776296630_n

Am pus mâna pe lopată

Prin suflet m-am apucat

Să sap şi am dat de-o piatră

Nărav înrădăcinat.

Cu hei rup şi cu sudoare

Reuşii să o strămut

O blândă rază de soare

Luminând umbra din lut.

A fost bucurie mare

Înăuntru să zăresc

O comoară arzătoare

Cât pe ce să mă opresc

Să o cheltui ca simbria

Deşi încă n-o aveam

Să m-ascund sub pălăria

De virtute ce-o visam.

Dar lopata nu se lasă

Vrea să sape mai adânc

Mai aproape de acasă

Dacă sap, poate ajung.

Şi dădui de pietricele

Colorate şi zglobii

Voiam să mă joc cu ele

Să le-aştern în poezii

Văzând în ele scânteia

Stelelor ce n-au căzut

Am crezut c-am găsit cheia

În alt chip. Un chip de lut.

Dar am înţeles că minte

De săpat mult mai aveam

Dincolo chiar de cuvinte

Poate-o fi ce căutam.

De atunci tot sap întruna

Salahor fără liman

Poate mi-oi primi arvuna

Peste-o zi sau peste-un an

Pacea s-o găsesc în mine

Liniştea s-o cuceresc

Dragostea să-mi fie pâine

În Adevăr să trăiesc.