Sfârşit de vară

vara

Sfârşitul verilor mă cheamă

Să mă cobor în nefiinţă

Dar să nu plâng, să nu am teamă

Numai s-alung orice dorinţă.

 

Răcoarea serilor coboară

Peste aceeaşi întristare

C-am mai pierdut încă o vară

Şi gustul ei amar mă doare.

 

Vor veni toamne peste mine

Cu moartea frunzelor mă-mbrace

Iubirile-mi vor fi străine

Şi dorul nemilos va tace.

 

Sfârşitul verilor i-aproape

Doar inima nu înţelege

Cum amintirea lor s-o-ngroape

În toamnele fărădelege.