Vis

M-aş ascunde după soare

După cea de-a treia rază

Să-mi văd umbra cum dispare

Şi cum dorm, deşi sunt trează.

 

Să înalţ o semilună

Albă, stranie, tăcută

Liniştea ei să îmi spună

Noaptea, din ce e făcută.

 

Şi când stelele-or să cadă

Să le prind pe fiecare

Să le dau la vise nadă

Poate prind şi-o sărutare.

 

Iar albastrul tot l-aş strânge

Într-o lacrimă uitată

Când o inimă s-o frânge

S-o alin, întâia dată.